ALEXANDRU ARTIMON ŞI ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ LA TÂRGU NEAMŢ

Orice istoric sau arheolog interesat de evul mediu românesc cunoaşte importanţa şi amploarea activităţii de cercetare desfăşurată aproape cinci decenii de cel care a fost Alexandru Artimon.

S-a născut în satul Coşula, din comuna Copălău, judeţul Botoşani, la data de 14 septembrie 1938. A făcut studiile secundare la Botoşani, iar apoi a urmat cursurile facultăţii de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii ,,Alexandru I. Cuza” din Iaşi. După absolvirea studiilor universitare, în 1963, Alexandru Artimon a venit la Târgu Neamţ, unde a ocupat funcţia de director al Muzeului de Istorie până în 1967. Deşi aici a activat o perioadă scurtă de timp, considerăm util să facem cunoscute realizările sale în domeniul muzeologiei, dar mai ales în cel al arheologiei. În acest sens, am fost nevoiţi să analizăm un bogat fond documentar din arhiva instituţiei pe care a deservit-o, dar am apelat şi la literatura de specialitate pentru a puncta cele mai importante momente ale activităţii sale în oraşul de la poalele Cetăţii Neamţ, respectiv dintre anii 1963-1967.

Deşi muzeul târgnemţean era o unitate înfiinţată relativ recent, în 1957, şi fără prea multe posibilităţi de cercetare, la care se adăuga şi personalul puţin numeros, Alexandru Artimon a ştiut să menţină această instituţie la un nivel acceptabil pentru perioada respectivă. În cadrul instituţiei la care am făcut referire, Al. Artimon a fost nevoit să îndeplinească sarcini diverse, de la organizarea expoziţiilor, cercetarea de teren şi îndrumarea vizitatorilor, până la susţinerea unor conferinţe publice cu caracter cultural-educativ.

În anii 1964-1965 muzeul a fost transferat într-un sediu nou şi s-a lucrat la organizarea expoziţiei permanente. În acest sens, Al. Artimon a pus la punct tematica expoziţională care era axată pe mărturiile arheologice din zona oraşului Târgu Neamţ şi pe civilizaţia medievală. Cu scopul îmbogăţirii patrimoniului instituţiei, a efectuat deplasări în localităţile învecinate oraşului pentru achiziţionarea diferitelor piese etnografice. De asemenea, cercetarea arheologică de teren a constituit o prioritate, fiind efectuate numeroase periegheze în comunele Petricani, Războieni, Bălţăteşti, etc. Pentru că muzeul din Târgu Neamţ asigura o parte din finanţarea săpăturilor arheologice de la Târpeşti, Al. Artimon a activat şi în cadrul acestui şantier, pe parcursul mai multor campanii. Împreună cu prof. I. Mitrea de la Bacău, a investigat parţial o aşezare a dacilor liberi care se afla pe teritoriul satului Topoliţa (fost Ocea). Cu acel prilej au fost scoase la suprafaţă mărturii arheologice consistente, datate în sec. II-III p. Chr., reprezentând vase ceramice şi obiecte de fier. Şi pe raza localităţii Războieni a efectuat o săpătură arheologică de mici dimensiuni, tot într-o aşezare a dacilor liberi, care suprapunea cel mai probabil un nivel de locuire din prima epocă a fierului. Nu în ultimul rând trebuie să aducem în discuţie şi faptul că Al. Artimon s-a implicat destul de mult în valorificarea patrimoniului pe care-l deţinea instituţia ale cărei destine le coordona. Astfel, a publicat un studiu dedicat tezaurului monetar descoperit în vara anului 1965 în curtea exterioară a Cetăţii Neamţ (fig. 2) şi care conţinea 166 de monede emise de Polonia, Austria, Salzburg, Prusia, Suedia, Liegnitz, Brunswick. Pe aceeşi linie de interes trebuie amintită implicarea lui Al. Artimon în valorificarea ştiinţifică a tezaurului de denari romani de la Ghindăoani, fiind coautor al unui articol împreună cu Gh. Poenaru-Bordea şi V. Mihailescu-Bîrliba.

Un amănunt asenţial care priveşte activitatea desfăşurată de Al. Artimon la Târgu Neamţ este acela că cercetătorul despre care am scris în aceste rânduri nu s-a preocupat doar de muzeul de istorie din localitate, ci a despus eforturi consistente pentru buna funcţionare şi a celorlalte instituţii de profil – actualul Muzeu Memorial ,,Ion Creangă” şi Cetatea Neamţ. Sursele arhivistice indică o implicare constantă pentru promovarea acestor obiective istorice, fie prin editarea unor pliante sau prin efectuarea unor lucrări care să aducă aceste monumente la un nivel corespunzător cerinţelor vremii.

Dr. Vasile Diaconu

(sursa imaginii – arhiva MIETN)