Biserica „Adormirea Maicii Domnului” își sărbătorește hramul
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din centrul orașului Târgu Neamț își sărbătorește vineri, 15 august hramul. Joi seara, începând cu ora 18:00 credincioșii vor putea participa la slujba vecerniei, urmată de Prohodul Maicii Domnului. În ziua sărbătorii, Sfânta Liturghie va fi oficiată de soborul preoților din oraș, iar la slujbă vor asista autoritățile locale și multimea credincioșilor.
În volumul II al cărții „Călător prin orașul Târgu Neamț de altădată și de astăzi” ce aparține prof. Vasile Vrânceanu este redat un fragment din istoria Catedralei Adormirea Maicii Domnului din Târgu Neamț. Așadar, din izvoarele locale aflăm următoarele:
Așezată în centrul orașului este o construcție monumentală. Aici, în același loc au fost înainte două biserici din lemn. Prima a fost construită de Ștefan cel Mare, iar a doua ar fi fost construită de Vasile Lupu, și care a ars în săptămâna patimilor a anului 1864. În anul 1865 a început zidirea actualei biserici, prin strădania morală și materială a ctitorilor: Calipso și Neculai Albu din Piatra Neamț, fost prefect al județului, care a dăruit 500 de galbeni; Maria și Alexandru Popovici, Zoița și Pavel Paveliu, Elena și Gheorghe Tomovici, care au făcut policandrul din mijlocul bisericii; Eufrosina și Ștefan Atanasiu, precum și alți buni creștini din oraș și împrejurimi. În anul 1875, biserica a fost terminată și Sfințită de Mitropolitul Iosif Naniescu, urcat atunci în scaunul mitropolitan, fiind și prima biserică pe care o sfințea în noua funcție. De parohia Adormirea țineau și bisericile Sf. Ilie și Sf. Gheorghe, până în anul 1928, când aceste două biserici, împreună cu biserica Sf. Haralambie au format o nouă parohie: Sf. Ilie.
În sinaxarul zilei de 15 august este consemnată: Cinstita Adormire a Preamaritei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria.
Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”. Născatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, și cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrab în Muntele Măslinilor ca să se roage. Și s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, și au dat cinstea și închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca și cum ar fi fost niște slugi însuflețite.
După rugaciune s-a întors acasă, și îndată s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări și mulțumind lui Dumnezeu și chemând rudeniile și vecinii, și-a grijit toată casa, și-a gătit patul și toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Și a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredințarea celor zise, a aratat și darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire și cu lacrimi și au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci și pe toată lumea o va cerceta și o va umbri. Și vorbind ea acestea și învătând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, și arătare de mulți nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toți ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau și de Dumnezeu înțelepții ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei. Aceștia, dacă au aflat pricina venirii lor, așa adunați fiind, au zis aceste cuvine către dânsa: „Noi, o, Stapână, știindu-te în lume, ca și cu singur Stăpânul nostru și Dascălul ne mângâiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta? Însă de vreme ce cu voia Fiului și Dumnezeului tău te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi și lăcrimam, cu toate că într-alt chip ne bucurăm despre cele ce sunt asupra ta rânduite”. Acestea au zis și varsau lacrimi, iar ea a zis către dânsii: „Prietenii mei și ucenicii Fiului și Dumnezeului meu, nu faceți bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiți trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”. După aceasta, luând Fecioara iertăciune cu toți, s-a culcat pe pat și și-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; și a făcut rugăciune pentru întărirea lumii și pașnica ei petrecere, și i-a umplut și pe dânșii de binecuvântarea ei. Și așa în mâinile Fiului și Dumnezeului său și-a dat sufletul. Și îndată ochii orbilor s-au luminat și auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat și tot felul de patimă și de boală lesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieșire și ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, alții mergeau înainte cu faclii și cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit și îngerii cântând și văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omenească.
Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au așezat acel de viață începător trup în mormânt, și au stat trei zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngerești.
Și de vreme ce, după dumnezeiasca rânduială, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urmă, era mâhnit foarte și întristat, că nu se învrednicise să vadă și el ca și ceilalți Apostoli trupul; și au deschis cu socoteală mormântul pentru dânsul ca să se închine și el acelui preasfânt și preacurat locaș, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu. Și dacă a văzut s-a minunat că a aflat mormântul fără de sfântul trup, și era numai giulgiul, care rămăsese mângâiere Apostolilor și tuturor credincioșilor, și mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că și până astăzi mormântul cel cioplit în piatra, așa se vede deșert de trup și este cinstit ca închinăciune, întru mărirea și cinstea preabinecuvântatei măritei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria.
Viorela Gherasim