Biserici ortodoxe din Tîrgu Neamț demolate (II)

Continuăm astăzi cu partea a doua a materialului despre bisericile ortodoxe din Târgu Neamț, dispărute prin demolare în secolul al XIX-lea. Astăzi, despre Biserica „Sf. Lazărˮ.

Construcția bisericii a început în 1853, din cărămidă, pe temelie din piatră, sub formă de navă fără boltă, acoperită cu draniță și fără clopotniță.

Se afla sub poalele dealului Pleșu în extremitatea nord-vestică a pavilionului de cardiologie-pediatrie de azi. Construcția ei a costat Mănăstirea Neamț 220 de galbeni,  o sumă modică pentru acea perioadă.

Sfințirea bisericii a avut loc spre sfârșitul anului 1853, în prezența mitropolitului Sofronie Miclescu, a starețului Mănăstirii Neamț, arhimandritul Natanail, a preoților din oraș și a numeroșilor credincioși.  Încă de la început, a fost rânduit preot părintele Neculai Oșlobanu, din Humulești. Incendiul din 1864, care a distrus o parte a orașului, a transformat în scrum și acoperișul bisericii, refăcut cu sprijinul enoriașilor și a mănăstirii. După trecerea spitalului în administrarea Epitropiei Generale a spitalelor, în 1866, biserica „Sf. Lazărˮ trece sub administrarea primăriei orașului, bugetul acesteia abia acoperind salariul preotului. După retragerea la pensie a preotului Oșlobanu, biserica devine pustie, situație care se menține și în perioada când a fost afiliată bisericii „Sf. Nicolaeˮ din Țuțuieni.

Situația înrăutățindu-se, în cele din urmă biserica este părăsită, iar inventarul transferat bisericii „Sf. Haralambieˮ, aceasta devenind „casă de autopsieˮ, cu aprobarea consiliului comunal.

La 30 august 1890, primăria face cunoscut Mitropoliei că biserica este în ruină de câțiva ani, și cere aprobarea de transferare a celor două clopote. La începutul secolului al XX-lea era în ruină, iar ultimele părți de zidărie și Sfânta Masă au fost ridicate în 1987, când a început construcția pavilionului de cardiologie. În apropierea bisericii se afla cimitirul pentru morții din spital.

Încheiem aici periplul nostru istoric prin trecutul bisericilor ortodoxe din târgul Neamțului, urmând ca în materialele viitoare să facem o incursiune in istoria religioasă a comunităților etnice ce au locuit de-a lungul secolelor aici, sașii și evreii.

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

• Apetri M. Partenie, Arhimandritul Nonil, în M.M.S., nr. 7-8, 1976;
• Pamfile Tudor, Două ctitorii nemțene ale lui Vasile Lupu, în „Omagiu lui N. Iorgaˮ, 1921;
• Rosetti Radu, Conflictul dintre guvernul Moldovei și Mănăstirea Neamțului, 1910;
• SJAN Neamț, Fond Primăria Târgu Neamț, dosar 1/1864, 3/1867;
• VornicescuNestor, Instituții pentru îngrijirea sănătății patronate de Mănăstirea Neamț, în M.M.S., nr. 2, 1969