Cantina socială școlară de la Tîrgu Neamț, în vreme de război

În timpul celui de- Al Doilea Război Mondial, la Tîrgu Neamț a funcționat o cantină socială școlară pentru elevii din ciclul primar, copii ai celor mobilizați pe front, ai orfanilor de război și cei săraci.

Cantina era condusă de un comitet. În anul școlar 1942-1943, cantina a fost deschisă la 9 decembrie 1942 sub conducerea unui comitet condus de profesorul I. Bârliba, doctor R. Roșiu, vicepreședinte, preot C. Andone, administrator și L. Susan, secretar-econom.

Zilnic seveau masa caldă circa 80 de copii, „patru zile mâncare cu carne și  trei zile mâncare de post foarte bine și gustos pregătităˮ.

Funcționarea cantinei se datora donațiilor pe care locuitorii și instituțiile le făceau în alimente și bani. Din articolul publicat în Ceahlăul din 14 februarie 1943, aflăm și numele celor care au donat, și anume:„Poliția Tg. Neamț, 50 kg făină de grâu confiscată, Primăria orașului Tg. Neamț 10kg de brânză de oi, Direcția școalei primare nr. 2 de băieți, 60 kg cartofi și 8 kg de fasole din cultura terenului școalei. D-nii: dr. R. Roșiu 18 kg carne de vită și porc, Nic. Sorea idem 5 kg, Alecu Apostol idem 5 kg, D-tru Duțu idem 5 kg, D-tru Sticlaru idem 5 kg, Gheorghe Jipa idem 4 kg, Stf. Răpeanu idem 5 kg, C-tin Neamțu idem 5 kg, I. Sacagiu idem 10 kg, Mihai Suliman, idem 5 kg. Familia d-lui ajutor de primar în ziua de 30 ianuarie a servit masa complectă la toți copiii, fam. D-tru Calapod a donat 15 kg făină de porumb și 19 kg fasile, fam. Panaite Pohrib a donat 5 kg fasole, fam. judecător I. Dârțu a donat 10 kg brânză de oi.ˮ.

Alții au donat bani, precum „căminul cultural Gh. și Smaranda Cosmovici, prin d-l Gh. Popescu director a donat suma de lei 5000ˮ. Unii cetățeni lăsau prin testament către cantină „doi metri de lemne de focˮ, cum a fost în cazul colonelului farmacist M. Petraș. Societatea de vânătoare „Găinușaˮ, prin delegatul Niculae Suliman, a donat „trei cărnuri de epureˮ.

Comitetul cantinei mulțumea tutor celor care au donat pentru funcționarea acesteia și credea că „pilda lor va fi mai departe înțeleasă și urmată și de ceilalți cetățeni ai orașului Tg. Neamțˮ.

Cantina a funcționat până în primăvara anului 1944, când ostilitățile războiului au impus evacuarea orașului.

Prof. Emanuel Bălan

Sursa: „Ceahlăulˮ, an II, nr. 16, 14 februarie 1943