”Comunicat la comunicatul schismaticilor”, întocmit de grup de credincioși din Târgu Neamț

Un grup de credincioși din Târgu Neamț a întocmit următorul document, luând  poziție fermă împotriva celor care îl denigrează pe ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei:

Comunicat la comunicatul schismaticilor

 Surprinși și întristați de „Comunicatul cu privire la începerea nepomenirii ierarhului….”, noi,credincioșii ortodocși care dorim să rămânem în continuare, în adevărata comuniune a Bisericii, cu ierarhii noștri, Mitropolitul Teofan și ceilalți, ne exprimăm îngrijorarea că o ceată de așa ziși apărători ai ortodoxiei vor să se erijeze în conducătorii poporului dreptcredincios, dând comunicate în numele Bisericii, vrând să arate cât sunt ei de importanți.

Aceștia, profitând de faptul că mulți dintre bunii credincioși nu au la dispoziție cărți ce cuprind canoanele date în timp de Biserică, în mod eronat și mincinos se folosesc de enumerarea unor canoane, care de fapt sunt foarte clare.

Exemplu. Ei aduc ca argument pentru nepomenirea ierarhului canonul 31 Apostolic. Ce spune de fapt acest canon?: „Dacă vreun preot, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită (separată)  nevădindu-l cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privința dreptei credințe și a dreptății, să se caterisească acela ca iubitor de stăpânire; căci este uzurpator. De asemenea și ceilalți clerici și (anume) câți se vor adăuga (atașa) lui, iar laicii să se afurisească.”     

Asemenea și celelalte Canoane invocate, toate vorbesc de fapt de obligațiile preoților de a fi ascultători episcopului lor și  de a-i pomeni  în cadrul sfintelor slujbe. Și aceasta nu pentru că episcopul ar avea nevoie de rugăciunea unor schismatici, dar aceasta este  dovada că preotul respectiv este în comuniunea Bisericii.

Nu poate fi pusă în discuție ortodoxia ierarhilor noștri semnatari ai hotărârilor sinodului din Creta. De ce erezie poate fi vorba? Erezie este atunci când cineva susține învățături dogmatice false. Sinodul nu a avut în discuție nici o învățătură dogmatică. Deci reprezentanții Bisericii noastre nu puteau să susțină sau să fie de acord cu vreo erezie oarecare.

E adevărat că și noi avem nemulțumirea noastră față de ierarhii Bisericii. Se dovedesc a fi mult prea îngăduitori cu cei ce provoacă neorânduială și schismă în comunitatea creștinilor. Oare nu ar trebui să ne păzească de răutatea lor? Dacă sfintele canoane  spun clar că aceștia trebuie să fie caterisiți și îndepărtați din Biserică, de ce ne lasă ierarhii pe mâna lor? Oare nu cumva bunătatea lor și îndelungă răbdarea lor spre aceștia expun comunitatea la dezbinare și ură?

Auzim că este vorba de câțiva preoți călugări și câțiva preoți căsătoriți (un anume Ieronim de la Codrii Pașcanilor, un anume Mihail – un fel de slujitor la spitalul din Piatra Neamț și alții). Spunem un fel de pentru că nu-i putem numi părinți ai Bisericii. Părinții Bisericii nu dezbină pe fiii lor.

Acești slujbași sunt atât de ocupați încât nu mai au timp de slujirea lor. Se plâng bolnavii că Mihail de la spital nu mai ajuge pe la ei, nu are timp nici să slujească în biserică. Are tot felul de ucenici pe care îi trimite, el vine numai duminica să le predice la supușii lui. Și aceștia trebuie să-l asculte că așa le stă bine… Are  destul de lucru cu ierarhii aceștia neascultători. Ce altceva să mai lucreze în Biserică? Ei au încheiat toate  luptele:  cu păcatul, cu răutățile acestei lumi, cu sărăcia poporului, cu necazurile copiilor din orfelinate, cu durerea bătrânilor din azile, cu prostituția, cu necazurile prin care trece instituția familiei… Totul este rezolvat. A mai rămas una: trebuie puși la punct ierarhii. Prea își fac de cap. Cum să îndrăznească ei să ne pună în dialog cu lumea?  Noi suntem niște „guru”, lumea trebuie să ne aplaude, să ne sărute mâna, nu să ne pună la treabă.

Pe cine reprezintă ei? Cui fac jocul? Ce interese străine de Biserică și neam promovează ei? Să nu fim naivi, ei sunt plătiți de cineva să destabilizeze Biserica Ortodoxă Română. Fac mai mult rău decât toți sectarii. Credem că sunt posedați. Rugați-vă pentru ei fraților să nu ajungă batjocură dracilor. Vorba Părintelui Cleopa: „Râde dracul de ei cu gura până la urechi. Se îmbolnăvește dracul de râs.  Așa de tare se îmbolnăvește  încât săracul drac trebuie să se ducă la spital”, iar noi spunem: nu-i bai că are unde la spital. Mihail îi va rezerva un salon. Va fi bine îngrijit acolo dracul, că Mihail va pune pe toți ucenicii lui, doctori și asistenți, să aibă grijă.

Ce buni ierarhi avem în Biserica noastră și cum ne batem joc de ei. Vrem să-i distrugem psihic, încetul cu încetul. Ei nu mai trebuie să se gândească la felul cum pot sluji mai frumos Biserica Domnului, ci la felul cum trebuie să le dea raportul lui Ieronim, lui Mihail, Proclu, Sava și ucenicilor lor. Nu cumva s-au abătut de la gândirea acestor neisprăviți, nu cumva au îndrăznit ei să gândească? Cine le-a permis? Trebuie să vină să facă metanie la aceștia orideunde ar veni, că altfel… urmează „comunicate”.

Cei care lansează acest comunicat afirmă că ei doresc să rămână în comuniunea „tuturor arhiereilor ortodocși”, dar cum se poate întâmpla aceasta când ei sunt despărțiți de ierarhul lor și în schismă? Oare nu sunt ei niște mincinoși, care vor să mintă pe bunii credincioși? Dar de fapt sunt dovediți că sunt mincinoși, întrucât majoritatea celor 1000 de semnături publicate, și cu care se laudă ei, sunt niște falsuri. Degeaba spun ei că vorbesc în numele celor 1000 de ortodocși, pentru că vom dovedi că majoritatea celor care apar cu semnătura ori nu au fost nici măcar întrebați (fiind înscriși în fals, cu semnături false), ori prin minciună și înșelătorie i-au înscris acolo (întrebându-i doar atât: vrei să aperi și dumneata ortodoxia? ). Aceștia toți se dezic de aceste semnături și de acești schismatici. Noi ne rezervăm dreptul de a-i acționa în judecată pe cei care, în numele poporului dreptcredincios se folosesc cu îndrăzneală obraznică de buna credință a unor creștini evlavioși. Rugăm în același timp pe toți cei care au semnat fără să știe exact despre ce este vorba să-i dea în vileag pe acești impostori mincinoși. Domnul să-i judece!

Pentru a ne edifica în obligația pe care o avem în a păstra unitatea Bisericii și a fi în comuniunea sfinților, împreună  ierarhi și credincioși,  rugăm a se analiza și următoarele:

Canoanele: Apostolice: 31,39,55,74;

6 al sin I ecumenic;

8, 9, 18, 21, ale sin IV ecumenic;

34 al sin. Trulan;

6 al sin. de la Gangra;

5, 14 – 15, ale sin de la Antiohia;

12, 130, ale sin. de la Cartagina;

13, 15, ale sin. de la Constantinopol (861);

1, al Sf. Chiril al Alexandriei;

45, 82, ale Sf. Ioan Postitorul și ale Sf. Vasile, și multe altele.

Drept la replică adresat publicaţiei ZiarTarguNeamt.ro

 Am citit cu consternare un articol intitulat “Comunicat la comunicatul schismaticilor” (numit în continuarea textului „Comunicat”), publicat în ediţia din 28 august 2016 a ziarului dumneavoastră, scris în numele unui “grup de credincioşi din Târgu Neamţ”, în care se doreşte exprimarea ataşamentului credincioşilor respectivi faţă de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei şi faţă de hotărârile sinodului din Creta, pe care înaltul ierarh le-a semnat.

Articolul este scris într-o manieră reducţionistă, răuvoitoare, şi cuprinde un şir întreg de dezinformări, interpretări teologice deformate şi mai ales atacuri la persoană cu un conţinut nedemn de o publicaţie ce îşi propune informarea corectă a publicului. Tema este Scrisoarea către arhiereii ortodocşi, publicată de către un grup de teologi, clerici şi mireni, adresată Înaltpreasfinţiei Sale, Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în care semnatarii îi cereau înaltului ierarh să se dezică de hotărârile eretice ale sinodului din Creta, pentru a nu lăsa ca erezia să se cuibărească în dreapta cugetare ortodoxă a Bisericii Ortodoxe din Moldova şi Bucovina. Textul Scrisorii a fost însoţit de liste de susţinere din partea a 4500 de credincioşi ortodocşi de pe cuprinsul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

“Comunicatul” semnat de credincioşii din Târgu Neamţ porneşte de la prezumţia că “mulţi dintre bunii credincioşi nu au la dispoziţie cărţi ce cuprind canoanele date în timp de Biserică” şi îşi propune să le explice acestora că semnatarii Scrisorii către ierarhi cu privire la sinodul din Creta ar fi interpretat greşit şi mincinos canoanele. În acest scop, citează canonul 31 Apostolic, dar oferă o explicaţie trunchiată a acestuia, întrucât, după cum poate vedea oricine citeşte textul canonului, acesta impune ascultarea preoţilor faţă de episcop, cu condiţia ca acesta să nu fi fost vădit ca “vrednic de osândă în privinţa dreptei credinţei şi dreptăţii”. Punem pe seama faptului că şi “grupul de credincioşi” suferă de lipsa cărţilor ce cuprind canoanele date în timp de Biserică, motiv pentru care nu a reuşit să citească şi tâlcuirea canonului 31 apostolic, din Pidalion, care spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor” (Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70). Mai pe înţelesul tuturor, preoţilor le este interzis să se despartă de episcopul lor pe orice alt motiv invocabil, dar au dreptul să se despartă prin nepomenire de episcopul dovedit ca învăţând erezii.

Autorii “Comunicatului” trădează faptul că ştiau sensul complet al canonului 31, pe care însă l-au ascuns de publicul cititor, deoarece încearcă, cu o explicaţie absolut puerilă, demonstrarea faptului că la sinodul din Creta nu s-a proferat nicio erezie: “sinodul nu a avut în discuţie nicio învăţătură dogmatică”, deci, conform logicii “grupului de credincioşi”, ierarhii nu puteau fi de acord cu o erezie oarecare. Pentru dovedirea caracterului eretic al învăţăturii sinodului din Creta este de ajuns să facem precizarea că în documentul “Relaţia Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”, la articolul 19, se spune: “Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950), intitulată Biserica, bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor sunt de o importanţă capitală pentru participarea ortodoxă la acest consiliu”. Prin această afirmaţie sinodul din Creta ratifică Declaraţia de la Toronto, ale cărei premise eclesiologice le consideră “de importanţă capitală”. În Declaraţia de la Toronto, a treia premisă eclesiologică este “Bisericile membre recunosc că apartenenţa la Biserica lui Hristos este mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial. Prin urmare, ele caută să iniţieze un contact viu cu cei din afara rândurilor lor, care mărturisesc că  Hristos este Domnul”. Documentul oferă şi o explicaţie a acestei premise: “Toate Bisericile creştine [deci şi Bisericile Ortodoxe participante la CMB – nota noastră], inclusiv Biserica Romei, afirmă că nu există o identitate perfectă între apartenenţa la Biserica Universală şi apartenenţa la propria Biserică. Ele recunosc că există membri ai Bisericii extra muros [în afara zidurilor Bisericii], care aparţin aliquo modo [în aceeaşi măsură] Bisericii şi chiar că există o ecclesia extra ecclesiam [Biserică în afara Bisericii]”. Afirmaţia asumată de sinodul din Creta, prin referirea la premisele (documentul vorbeşte de premise, la plural, chiar dacă în continuarea textului citează un pasaj dintr-una singură) Declaraţiei de la Toronto, potrivit căreia Biserica Ortodoxă nu este întrutotul identică cu Biserica lui Hristos şi că există membri ai Bisericii în afara zidurilor Bisericii şi chiar o “Biserică” în afara Bisericii are un caracter dogmatic, este falsă şi, prin urmare, este eretică. Toţi cei care au semnat documentul respectiv în Creta s-au asociat acestei afirmaţii eretice şi au făcut-o public, în văzul întregii planete, deci cad sub incidenţa directă a canonului 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol.

 După ce a lămurit “problema teologică”, „Comunicatul” trece la atacuri la persoană. Cu un dispreţ fără margini faţă de nişte oameni care, până la judecarea faptelor ce le sunt imputate şi condamnarea lor, se află sub prezumţia de nevinovăţie, sunt preoţi ai Bisericii lui Hristos şi merită respectul oricărui “grup de credincioşi”, autorii “Comunicatului” se lansează în câteva afirmaţii faţă de care avem următoarele întrebări:

1. De unde ştiu membrii “grupului de credincioşi” că Părintele Ieronim de la Codrii Paşcanilor este preot căsătorit şi ce probe au prezentat în acest sens redacţiei ziarului, pentru a li se permite publicarea unei asemenea calomnii? Părintele Ieronim este ieromonah, adică este preot călugăr, iar asupra Preacuvioşiei Sale nu s-a adus niciodată, pe linie bisericească, o asemenea acuză.
2. De unde ştiu credincioşii din Târgu Neamţ cum îşi desfăşoară activitatea părintele Mihail Popescu în municipiul Piatra Neamţ? Părintele Mihail Popescu este foarte apreciat nu numai în Spitalul Judeţean de Urgenţe, dar şi în întreg oraşul Piatra Neamţ, iar la adresa Sfinţiei Sale Spitalul Judeţean de Urgenţe Piatra Neamţ nu a formulat niciodată niciun reproş pe linie profesională.

Comunicatul lansează ideea, vehiculată şi în presa naţională, că cei ce fac astfel de “schisme” slujesc interesele “străine de neam şi ţară”. De prezentat dovezi nu prezintă şi nimeni din redacţia ziarului nu le pretinde, că doar e o ţară liberă şi, în numele libertăţii la informare, oricine are dreptul să înjure pe oricine. Este evident pentru orice om de bună-credinţă faptul că, în contrast cu nivelul josnic al „Comunicatului” de Târgu Neamţ, Scrisoarea remisă Înaltpreasfinţiei sale Teofan şi publicului a respectat linia celui mai firesc respect şi a bunului-simţ.

Cea mai interesantă parte a acestui comunicat este cea legată de “cele 1000 de semnături publicate”. Pasajul care vorbeşte despre semnături este o minciună de la un capăt la altul, dar el ne oferă o imagine despre cine se află de fapt în spatele acestui comunicat.

Întrucât se laudă că ne vor acţiona în judecată, scutindu-ne de obligaţia de a-i acţiona noi, ne manifestăm curiozitatea faţă de câteva răspunsuri pe care vajnicii apărători ai Ortodoxiei din “grupul de credincioşi” vor fi chemaţi să le ofere oamenilor legii la întrebări de genul:

1. Pe siteul nostru au fost publicate câteva liste de semnături, conţinând cel mult 250 de nume din 4500. Publicarea lor s-a făcut cu protejarea confidenţialităţii datelor şi cu acordul celor care şi-au dat semnătura pe aceste liste. Unde au fost publicate celelalte 750 de semnături până la cifra de “1000 de semnături”, pe care o vehiculează articolul, de vreme ce toate cele 4500 de semnături adunate au fost trimise Înaltpreasfinţiei Sale, Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, care, conform Legii 677/2001, are obligaţia să le păstreze şi să nu le ofere nimănui, cu atât mai puţin să le publice?
2. De unde ştiu membrii “grupului de credincioşi” că “cele 1000 de semnături publicate” sunt nişte falsuri? De unde ştiu că chiar şi cele 250 de semnături publicate pe site sunt falsuri? Doar pentru că, conformându-ne Legii 667/2001, care cere protecţia datelor personale, nu am afişat seria şi numărul de buletin? Cum au făcut această verificare şi mai ales cu ce drept legal? Afirmaţia că listele de semnături înaintate de noi Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei sunt false o pot face numai organele de cercetare penală, după ce le studiază, dacă sunt sesizate să facă acest lucru. Până în acest moment nu am auzit nici ca organele de anchetă penală să fi fost sesizate în această privinţă sau să se fi autosesizat, nici să fi emis un act legal care să arate că 1000 de semnături din cele 4500 sunt false.
3. De unde îi cunosc membrii “grupului de credincioşi” pe cei 4500 de semnatari ai acelor liste, de vreme ce listele sunt confidenţiale şi se află în posesia Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, care are obligaţia legală de a nu le oferi nimănui?
4. Cum vor dovedi membrii “grupului de credincioşi” că “majoritatea celor ce apar cu semnătura” nu au fost întrebaţi, fiind înscrişi în fals? Semnăturile au venit din toată Mitropolia, este exclus ca majoritatea lor să fi venit din Târgu Neamţ, pentru a presupune, de exemplu, că cei mai mulţi semnatari ar fi membri ai acestui “grup de credincioşi”. Cum îi vor afla pe toţi cei ce au semnat pe liste şi cum vor demonstra că ei au fost păcăliţi? O astfel de activitate este de competenţa organelor de cercetare penală, iar asumarea ei de către cineva care nu are calitatea de a exercita autoritatea de stat se constituie în infracţiunea penală de uzurpare de calităţi oficiale şi se pedepseşte, potrivit art. 258 Noul Cod Penal, art. 1, cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
5. Cum a fost posibil ca o publicaţie responsabilă să admită publicarea unor asemenea elucubraţii pe baza unei promisiuni vagi: “vom dovedi că majoritatea…”, când normal era ca dovedirea să se facă înainte de publicarea materialului şi să facă obiectul conţinutului său?
6. De unde ştiu membrii “grupului de credincioşi” că toţi semnatarii tabelelor de susţinere “se dezic de aceste semnături”? Au cumva contact cu 1000 de persoane din toată Mitropolia, sau, mai precis cu 4500, câţi sunt ei în realitate? Sau au început să facă investigaţii în teritoriu? Cu ce drept?  
7. Cum vor putea demonstra membrii “grupului de credincioşi” din Târgu Neamţ că cei ce au semnat au fost manipulaţi şi nu au ştiut ce semnează, când capetele tabelelor de semnături precizau următoarele: “Tabel cu semnături împotriva sinodului din Creta 2016 pentru susţinerea Scrisorii adresate ierarhilor participanţi şi celor din Sinodul BOR”? Un astfel de model de tabel se poate descărca şi acum de pe siteul nostru aparam-ortodoxia.ro. De la momentul publicării acestei scrisori s-au mai adăugat circa 800 de semnături, iar acuzaţia că semnatarii acestora sunt dezinformaţi nu mai poate fi invocată, dat fiind fluxul de informaţii produs de acest subiect atât de fierbinte.
8. Cum vor putea demonstra membrii “grupului de credincioşi” calitatea procesuală în cazul acţiunii juridice pe care ne-o intentează? Mai precis, în afara cazului în care vor demonstra că ei înşişi au fost trecuţi pe acele liste de semnatari în mod fraudulos, cum vor putea motiva acţiunea în justiţie, când nu sunt vătămaţi în mod direct în niciun fel de demersul nostru?
9. Cum vor reuşi membrii “grupului de credincioşi” să-şi păstreze acest convenabil anonimat, la adăpostul căruia îşi permit să jignească pe oricine, când vor fi obligaţi să îşi decline identitatea pentru a putea înainta o acţiune judiciară?
10. Sunt conştienţi membrii “grupului de credincioşi” că în Noul Cod Penal există o infracţiune numită inducerea în eroare a organelor judiciare, care se pedepseşte cu închisoarea? Infracţiunea constă în intentarea unei acţiuni penale cuiva despre care ştii că este în fapt nevinovat.
11. Potrivit deontologiei presei, dreptul de a informa nu trebuie să fie utilizat în scopul de a prejudicia persoane sau grupuri din punct de vedere fizic, moral, intelectual, cultural sau economic. Astfel, “Codul deontologic al jurnalistului” prevede că: „Jurnalistul este dator să caute, să respecte și să comunice faptele – așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile – în virtutea dreptului publicului de a fi informat (…) Jurnalistul este dator să nu instige la ură și violență atunci când relatează fapte sau își exprimă opiniile. Jurnalistul va verifica informațiile în mod rezonabil înainte de a le publica și va exprima opinii pe o bază factuală. Informațiile vădit neadevărate, sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate.” Este conştientă jurnalista care a postat acest document de răspunderea care-i revine în faţa legii, pentru că a girat un text calomnios, plin de informaţii neverificate şi vădit tendenţioase?

Finalul “Comunicatului” este un îndemn la lecturarea unui şir lung de canoane bisericeşti, mai precis la lecturarea unor canoane ale Sfintei Biserici. Este de presupus că, datorită lungimii scrierii, autorii au uitat că, doar cu câteva paragrafe mai sus, deplânseseră lipsa din casele credincioşilor ortodocşi a unor scrieri bisericeşti care să cuprindă canoanele Sfintei Biserici.  

Mihai-Silviu Chirilă