Hanuri uitate din vecinătatea Târgului Neamț (II)

Continuând relatările despre hanurile care au fost odată în vecinătatea orașului Târgu Neamț, profesorul Dumitru Constantinescu, semnala în 1960 câteva informații interesante despre Hanul Urechenilor, dar și scurte mențiuni despre ,,Hanul lui Petrică” de la Bălțătești și Hanul de la Păstrăveni.

Conform surselor, dar şi mărturiilor înregistrate de la localnici, Hanul Urechenilor era situat pe marginea șoselei Piatra Neamț – Războieni – Târgu Neamț, la aproximativ 20 km de orașul Târgu Neamț.

Nu se știe cine a fost primul proprietar al hanului, dar se bănuiește că ar fi aparținut mănăstirilor Neamț și Secu, care l-au arendat. După primul război mondial, a ajuns în stăpânirea preotului Scobai din Urecheni, apoi a trecut în proprietatea Sfatului Popular din localitate. Nu se cunosc date despre vechimea sa, însă Dumitru Constantinescu apreciază construcția ca fiind de la începutul sec. XIX.

Există posibilitatea ca acest han să fi servit ca stație de poștă între Piatra Neamț și Roman – Târgu Neamț.

În momentul identificării în teren a acestui obiectiv, autorul îl prezintă ca fiind în stare bună, iar o parte a clădirii era chiar folosită. Sfatul Popular al comunei Urecheni a amenajat într-una din încăperi, ,,Casa de naștere”, care deservea satele Urecheni și Păstrăveni.

Hanul era alcătuit din clădirea propriu-zisă și beci. Având în vedere că ar fi putut fi stație de poștă, cel mai probabil pe lângă han au existat și clădiri anexe – grajduri, însă în 1960 nu se mai păstra nici o urmă. Hanul era construit din cărămidă, pe temelie de piatră, ulterior adăugându-se la interior, doi pereți din lemn, lipiți cu lut. Peretele din față avea grosimea de 75 cm, iar la colțuri și între ferestre, de ambele părți ale intrării, avea câte doi pilaștri angajați. Clădirea era acoperită cu draniță și avea ferestre de formă dreptunghiulară.

Beciul hanului era construit de asemenea tot din cărămidă, iar cele 14 trepte care facilitau accesul, erau realizate din lespezi de piatră, aveau 25 cm înălțime, iar lățimea era variabilă. Acest spațiu avea 8,20 m lungime și 4 m lățime. Gârliciul era larg de 2 m și era perfect centrat.

Din păcate, din bătrânul han nu s-a păstrat nimic, în zilele noastre, în localitate, supraviețuind doar toponimul ,,În deal la Han”.

Se pare că, în trecut, în localităţile din preajma orașului Târgu Neamț au mai funcționat şi alte hanuri, precum ,,Hanul lui Petrică” de la Bălțătești și Hanul de la Păstrăveni, considerate în epoca lor de glorie hanuri la drumul mare”. În afară de ,,Hanul lui Petrică”, la Bălțătești a mai existat o locaţie similară, numit chiar așa – ,,Hanul”, pe locul acesteia construindu-se Stația de pompieri din localitate.

Din Hanul de la Păstrăveni se pare că a mai rămas o mărturie în perioada când s-a efectuat localizarea în teren – o parte din vechiul beci. Acest segment de beci era folosit de Bufetul local, ca spațiu de depozitare. Dumitru Constantinescu face observația că atât ,,Hanul lui Petrică” de la Bălțătești, cât și segmentul de beci din Hanul de la Păstrăveni erau proprietatea Sfaturilor Populare și se păstrau în stare bună.

Înregistrarea acestor informaţii la jumătatea secolului trecut a avut rolul de a salva ceva din istoria recentă a acestor locuri, iar faptul că astăzi le publicăm constituie un argument al nevoii de a cunoaşte aceste fragmente de trecut.

Roxana Diaconu