Interviu cu Vasile Apopei: ”Cum sunt în viaţa de zi cu zi, aşa sunt şi la serviciu”

 Primitor ca de obicei, domnul Vasile Apopei, city managerul orasului Targu Neamt a rupt din timpul sau vreme de jumatate de ceas facandu-mi pofta de a-l supune unui ”micut interogatoriu”. Licuta, asa cum este strigat de prieteni si cunoscuti este o persoana joviala si pragmatica cu principii sanatoase de viata. Mai multe veti descoperi in interviul urmator.

Cum este Vasile Apopei in viata de zi cu zi?

Cum sunt in viata de zi cu zi, asa sunt si la serviciu. Un om caruia ii place sa inceapa ziua cu zambetul pe fata si care nu agreeaza singuratatea. Imi place sa am prieteni in jurul meu tot timpul. Ca si realizari pe plan familial, sunt casatorit am doi copii si cam tot ce imi trebuie. Multumesc Lui Dumnezeu ca am avut sansa in viata sa ajung si sa lucrez in niste domenii care chiar mi-au fost de folos. Si am facut cam ceea ce mi-am dorit.

Care va sunt radacinile?

Sunt nascut in Targu Neamt, iar copilaria mi-am petrecut-o in Targu Neamt si in Poiana Teiului, intr-un sat peste munte, peste Petru Voda la coada lacului Bicaz, bunicii mei de pe mama fiind din zona aceea.

Ce studii ati urmat si ce procupari ati avut de-a lungul timpului?

Am facut Scoala Generala Nr. 2 la Targu Neamt, dupa care Liceul „Stefan cel Mare”. Apoi am urmat Facultatea de Stiinte Politice, sectia de Administratie Publica din Iasi si mi-am dat licenta la SNSP Bucuresti. Inceputul carierei, sau in campul muncii a fost undeva prin ’89 la Consum Coop Targu Neamt. Deci, am lucrat in comert pana in ’99 si am inceput cu postul de barman, dupa care am ajuns sef de unitate pentru noua ani de zile. In 1998, cand cei de la Petrom au renovat statia de la Targu Neamt, au avut nevoie de o masa festiva, sa zic asa, masa pe care am organizat-o eu, fiindca pe vremea aceea eram sef de unitate la Restaurantul Central. Celor de la Petrom le-a placut cum a iesit evenimentul si m-au solicitat pentru a merge sa lucrez pentru ei. Asa am ajuns in august ’99 la Roman si am invatat usor, usor despre statiile de distributie a produselor petroliere. In 2006 cand a fost privatizarea cu cei de la OMV, in urma unor interviuri si a unor selectii, am reusit sa am in administratie ambele statii de Petrom de la Roman. Asta pana in septembrie 2007 cand m-am intors acasa. Sincer, eu personal as fi vrut sa raman in Roman pentru ca aveam afaceri acolo, orasul mult mai mare si mult mai bine dezvoltat. Veneam acasa la vremea aceea si vedeam diferenta de preturi dintre piata din Roman si piata din Targu Neamt, dar familia a fost cea care m-a determinat sa ma intorc acasa. Din momentul in care am intrat pe postul de administrator public in oras, mi-am dat demisia de la firma respectiva.

Calatorind inapoi in timp. Ati fost un copil bun?

Am fost un copil bun in sensul ca am fost istet, dar obraznic… am fost asa cum erau copii la vremea aceea, cu foarte multe idei nastrusnice. Bateam mingea, jucam ”hotii si vardistii”, plimbam cercul cu o sarma si fugeam cu o roata de bicicleta. Cutreieram toate dealurile din imprejurimi. Aveam casa pe aleea „Salcamilor”, unde-i acum Asiromul, dar nu aveam teren pentru agricultura, doar o micuta curte unde punea mama doua sraturi. Dupa care ne-am mutat la bloc, cred ca eram prin clasa a IV-a.

Pentru obraznicie ati luat vreodata bataie de la parinti? Stiti despre legea care amendeaza parintii care isi bat copii?

De la tata niciodata, iar de la mama nu pot sa-i zic bataie, dar in momentul cand ne prindea ne mai altoia. Eu am doua fete. Relatia mea cu ele este una de prietenie. Fetele imi spun ”Titi”, nu-mi spun ”tata” si chiar avem o relatie de prietenie. Asa cum va spuneam, de la tata nu am luat niciodata nici macar o palma, dar preferam in anumite momente sa fi luat bataie. Practic cand luam o nota rea sau faceam ceva la scoala, ajungea acasa si imi spunea ”sa-ti fie rusine”, dupa care nu mai vorbea cu mine o perioada de cateva zile. Ei, va spun ca perioada aia pentru mine era un chin. Preferam sa iau bataie doua zile la rand decat sa procedeze asa. Dar relatia mea cu copii mei s-a bazat intotdeauna pe comunicare si i-am facut sa inteleaga ca nu le dorim decat binele. Niciodata nu am avut astfel de iesiri fata de copii, de asta zic ca legea e prea blanda. Educatia nu se face cu parul. Sub nicio forma bataia nu e rupta din rai. Eu zic ca daca ai o comunicare permanenta, daca iti apropii copilul si iti spune tot si cand e bucuros si cand are suparari e foarte bine si nu e cazul sa ajungi la asta.

Cand sunt mici, toti copii viseaza sa ajunga ceva in viata. Cum credeati ca veti ajunge dumneavoastra peste ani ?

Cand eram mic, sincer, doream sa ajung pompier. Nu stiu de ce. Eram fascinat de masinutele cu girofar, si nu astea de politie, alea de pompieri. Vedeam niste poze cu masini din alea cu scara. Acum, sincer ma bucur ca nu am ajuns. Am un fin care este pompier, comandantul Detasamentului de Pompieri de la Targu Neamt si vad cam ce fac acesti oameni pentru a salva anumite situatii. Si din punctul meu de vedere, isi risca viata pe o suma de nimic, dar asta sunt vremurile iar ei fac ce fac din placere. Asta era un vis al meu pe cand eram un pusti si cred ca doar datorita acelor masinuti pe care le vedeam eu. Cred ca de prin clasa a VII-a a inceput sa imi placa sa desfac tot felul de aparaturi, si acum imi place. Si am avut o perioada, inclusiv in liceu, cand vroiam neaparat sa ajung la electrotehnica. Dar nu a fost sa fie, pentru ca am dat la respectiva facultate si nu am reusit sa intru atunci cand am terminat liceul. Dupa care a urmat, cum era atunci si era un lucru foarte bun, armata. Pacat ca nu se mai face in ziua de azi. Poate nu cum se facea atunci un an de zile, dar un stadiu de sase luni ar fi prins bine multor tineri din ziua de azi. Si cursul vietii si-a urmat dupa aia destinul, sa zic asa.

V-a batut vreodata gandul sa parasiti Romania pentru a va stabili in alta tara?

Am avut acest gand, chiar la un moment dat am aplicat pentru loteria vizelor si daca aveam atunci ocazia sa castig, probabil eram plecat. Dar ca sa plec definitiv, nu as fi plecat niciodata. Ca sa merg pentru cativa ani, cred ca as fi ales Canada. Am si eu in familie un frate care e plecat de 8 ani, dar niciodata nu s-a gandit sa se stabileasca definitiv. Am avut acest gand pentru ca am avut posibilitatea sa merg si afara, sa vad si alte locuri. M-a atras in primul rand nivelul de trai al oamenilor de rand, din respectivele tari in care am fost. Nu poti sa spui ca la noi e un nivel de trai pe care si-l doreste toata lumea. Faptul ca iesi pe strada si vezi oameni cu zambetul pe buze care nu au grija zilei de maine e un lucru enorm. Daca ai norocul sa-ti fie apreciata valoarea si munca, poti realiza si in Romania multe lucruri. Totusi, daca ar fi sa-mi sfatuiesc copiii, i-as sfatui sa ramana pentru ca incet, incet se schimba lucrurile si la noi. La noi a fost o perioada dupa ’89 cand fiecare a inteles democratia in stilul lui. Fiecare era patron si mai nimeni nu muncea efectiv. De asta nici nu au mers lucrurile in spre bine. A fost pe atunci un val, pe ideea ca cine are restaurant face bani. Si s-au apucat sa deshida restaurante si cel care facea inainte curele de cauciuc si cel care repara masini… numai restaurante si pensiuni si ne miram de ce nu merg. Criza asta pentru populatie a fost un lucru greu, dar din punctul meu de vedere, economic i-a cernut pe cei care au fost seriosi, care au avut afaceri bine gandite si bine gestionate. Restul, stiti ca era sintagma ”milionarii de carton”, s-a cam terminat cu ei. Iar asta e un lucru bun.

Cand ati intrat in viata politica si ce v-a determinat sa faceti acest pas?

In 2007, cand m-am intors de la Roman la Targu Neamt, preluasem statia Petrom de la Humulesti si atunci am avut, ca sa zic asa, primul contact cu politica. Faptul ca nimic in orasul asta nu era schimbat fata de cum il lasasem cu noua ani in urma, iar lucrul care m-a determinat cel mai tare au fost vorbele fetei mele. Cand a intrat la facultate in primul an mi-a zis ca inapoi in Targu Neamt ea nu se mai intoarce. Atunci am intrebat de ce si ea mi-a cerut sa-i dau un motiv pentru a se intoarce. Am stat si m-am gandit ca fata avea dreptate. La ce sa se intoarca? Faci o facultate, studiezi, termini, vii inapoi ca sa… ce? Sa lucrezi ca vanzator undeva!? Dorinta de schimbare m-a determinat sa intru in politica. Pentru a atunci am stat si m-am gandit in felul urmator: e usor sa stai pe margine si sa carcotesti ca aia nu-i bine, aia nu se face, dar hai totusi sa intram in teren sa vedem, poate pot schimba ceva si atunci am inceput de fapt sa ma implic in viata politica. A fost un mic val atunci cu Tudor Hrusca, cu Partidul Conservator cu un grup de tineri care il sustineau si pacat ca nu s-a schimbat nimic. S-a intamplat ca cei din conducerea PC de la Piatra Neamt sa nu ne mai ia in seama absolut deloc si atunci toti din partid, eu, Mihaela Marian, Tudor Hrusca am renuntat. Apoi in 2012, dupa discutiile cu domnul Arsene am mers in campanie pentru schimbarea primarului care era o forta si se credea pe atunci ca nu mai poate fi schimbat. Recunosc ca am fost sceptic, am avut la un moment dat indoieli ca vom reusi. Pentru ca va aduceti aminte, a fost o campanie cu tam-tam, o campanie murdara…a fost ceva total neplacut, mai ales pentru candidatul nostru, domnul Harpa. Faptul ca am adus tineretul la vot a insemnat succesul garantat. Pentru ca daca nu ar fi fost tineretul, va spun drept ca nu castigam aceste alegeri. Dar pe mine ma bucura faptul ca s-a trezit Targu Neamt la realitatea zilnica. A existat o perioada cand se puteau accesa fonduri, cand se puteau face investitii, cand Targu Neamt putea sa fie mult mai mult fata de ce este acum. Speram si noi cei care suntem acum in administratie sa avem sansa sa mai putem accesa acei bani.

Cum va afecteaza viata politica, viata personala?

Da, e intr-adevar un sacrificiu care trebuie facut. Dar odata ce ai intrat in politica, practic nu te-a fortat nimeni. Adevarul e ca nu mai ai timp. Aseara, cred ca de mai bine de o luna am reusit si-am ajuns la parintii mei care stau in oras aici. Si mama mi-a zis ca vorbeste mai des cu Viorel, fratele meu, care e in Italia, dacat cu mine. Ca macar el suna la doua, trei zile. Este foarte, foarte mult de lucru. Mai e si chestia ca atat eu, cat si domnul primar, avem inca multe de invatat. Apar tot felul de probleme si ma duc, iau legea si ma uit ca sa stiu cum gestionam, cum facem ca sa fim si in cadrul legal, sa le si rezolvam. Nu poti altfel, dupa ce apari in fata omului si-i ceri votul, nu-ti permiti dupa aia sa stai la gratar. Am sambata, duminica, daca le am si pe astea cateodata, cand mai stau cu familia. Eu sper sa definitivam niste proiecte cum este cel cu Casa Culturii, cum e cel cu cinematograful si atunci imi voi face timp si pentru un spectacol, pentru o piesa de teatru, ca acum, sincer, timpul liber la ce sa-l folosesti?…doar sa faci treaba prin curte.

Ce va displace cel mai mult in viata?

E o intrebare la care nu m-am gandit niciodata. Cel mai mult imi displace minciuna, prefacatoria. V-am zis, eu sunt un om deschis. Mi-e drag sa fiu inconjurat de oameni, sa glumesc. Chiar imi spuneau unii ca daca am intrat in viata publica, gata cu cantecele –  ca eu mai cant pe la petreceri, mai rad, mai glumesc. Asta e felul meu. Cant din placere, e un hobby al meu. Nu ma schimba functia, astea sunt lucruri trecatoare in viata. Unii isi fac griji ca atunci cand mai cant pe la petreceri o sa apar in ziar. Care e problema? Eu asta sunt, asta raman. N-am fost niciodata un om cu doua fete. Sunt un familist convins, deci din punctul asta de vedere nu am de ce sa-mi fac probleme. Sunt un tip normal care mai iese la un sprit, care mai iese la un gratar, care mai canta o melodie, si sigur o sa ma prindeti candva. Mi se pare o ipocrizie sa vin aici ca ”Sfantu’ Vasile” si in rest… deci nu.

Daca ati avea puterea unui Superman ce ati schimba in bine si pentru cine?

M-am gandit de multe ori la chestia asta, dar nu la Superman. Era un film inainte, Arabela. Stiti ca avea un inel pe care il rotea si face anumite chestii. Si de multe ori ma gandeam, daca as fi avut eu un inel de ala… uite ma gandesc acum ca se lucreaza de doua luni de zile pe strada „Mihai Viteazul” unde stau eu. As fi rotit inelul ala sa se termine odata lucrarile. Si multe, multe altele. Ca va spun, Targu Neamt poate fi un oras nu frumos, ci o bijuterie, o perla a Moldovei. Dar va fi, va fi cu siguranta. Cetatenii trebuie sa aiba rabdare pentru ca intr-adevar conducerea noua a orasului are o cu totul alta viziune. Dar trebuie inteles ca lucrurile nu se pot face peste noapte. Acum sa revin la intrebarea cu Superman, pentru mine cea mai importanta in viata este sanatatea. Si daca as avea asa un inel sau o putere, as face sa nu mai fie boli pe pamant. In rest, fiecare sa traiasca cum poate, dar din punct de vedere al sanatatii sa nu aiba nicio grija. Sa fi avut o putere, mie mi s-ar fi parut bine ca fiecare persoana sa traiesca 150 de ani, dau un exemplu. Si atunci iti gestionezi viata, 50 de ani copilaresti, 50 de ani iti faci familie… ar fi fost ideal in viata. Pentru ca averile sunt… am cunostinte care nici nu ma pot gandi cati bani au avut si acum sunt vai de capul lor, si la fel am cunostinte despre care nu gandeai niciodata ca vor ajunge sa aiba milioane. Viata e absolut imprevizibila.

In calitate de city manager al orasului Targu Neamt, aveti vreun mesaj de transmis?

As avea un mesaj pentru cetatenii orasului. Sa aiba rabdare si sa aiba incredere in noua conducere a Primariei, in domnul primar Daniel Harpa, domnul vice Traian Humulescu si in mine personal pentru ca facem o echipa si chiar vrem sa schimbam ceva. Stiu ca e greu, stiu ca asteptarile sunt mari pentru ca lumea a vazut ca se misca lucrurile si are din ce in ce mai mari asteptari. Si pe buna dreptate pentru ca nu s-a facut nimic intr-o mare perioada de timp, dar asa cum spuneam, nu putem peste noapte. Totusi promisiunile asta pe care le-am facut noi au fost pe patru ani, nu pe un an. Haideti sa avem rabdare pana spre finalul mandatului si atunci tot ei vor fi cei care vor decide daca s-a meritat sau nu schimbarea asta.

Viorela Gherasim