Istoria şcolii din Humuleşti (orașul Târgu Neamț)

Istoria învăţământului humuleştean începe undeva pe la 1800, şcoala funcţionând sub patronajul bisericii din sat. Între 1845 şi 1863  funcţionează Școala primară condusă de preotul Ion Humulescu și bădița Vasile (cel din Amintirile lui Creangă). Localul care a găzduit această școală era de fapt o „chilie” cu două camere, aflată în poarta bisericii.

În 1863 a luat fiinţă Şcoala comunală care a funcţionat cu întreruperi din lipsă de fonduri şi învăţători, până în 1883.

Oficial, şcoala din Humuleşti a fost înfiinţată în anul 1883, la 20 noiembrie, sub conducerea învăţătorului Constantin Vrânceanu. A fost prima şcoală oficială din Humuleşti, funcţionând într-un local cu chirie (baraca picherilor de lângă podul de peste Ozana), cu patru clase şi două posturi de învăţători.

În toamna lui 1884 şcoala este închisă, după plecarea lui Constatin Vrânceanu, nemulţumit de salariul primit de la primăria Humuleşti. Şcoala avea să fie redeschisă abia în 1896, funcţionând în clădirea fostei primării, cu patru săli de clasă şi doi învăţători plătiţi de la bugetul de stat.

Învăţătorul Neculai Bancea (titular al şcolii din 1899 prin decizie ministerială), s-a preocupat de ridicarea unui local nou pentru şcoală. În 1910, în baza legii din 1908, directorul Neculai Bancea a reuşit să obţină pentru şcoală 2 hectare de teren agricol situate la nord de sat, pentru practica agricolă a elevilor.

Pe 7 august 1915 este emis decretul regal 1905, prin care se dă numele de „Școala primară Ion Creangă din Humulești – Tg. Neamț”.

În 1914, arhitectul Iohann Fokler a întocmit proiectul şcolii din Humuleşti, costul ridicându-se la suma de 43995, 55 lei, iar în 1919 s-a înfiinţat un Comitet Şcolar de Construcţie condus de C. Stan. Inginerul Iuliu Stetin din Târgu Neamţ a întocmit planurile viitoarei şcoli, folosind ca model pentru faţada şcolii pe cea a Palatului administrativ din Craiova.  Dirigintele de şantier a fost V. Cristescu din Târgu Neamţ. În 1926, construcţia avea zidurile ridicate la roşu, dar îi lipsea acoperişul, şi după multe încercări (Bancea a dat 110000 lei), în toamna anului 1931, acoperişul este terminat. Din cauza crizei economice, lucrările sunt sistate, fiind reluate în 1935 când este dată în folosinţă provizorie aripa de vest. În 1920 ia fiinţă şi grădiniţa de copii, sub conducerea educatoarei A. Şerbănescu, cu 21 de copii,  iar în 1923 se înfiinţează Şcoala nr. 3 de fete Humuleşti sub conducerea Elizei Bancea.

În 1934, şcoala de fete avea 4 posturi de învăţători, cu 139 de eleve înscrise în clasele I-IV, din care 122 frecventau cursurile. În acelasi an, şcoala de băieţi avea înscrisi 155 de elevi, din care frecventau cursurile 143. În anul şcolar 1934-1935 este introdusă prima clasă gimnazială a V-a, iar din 1935-1936 și clasa a VI-a.

Şcoala a fost inaugurată oficial, deşi nefinisată în totalitate, în toamna anului 1937, în prezenţa oficialităţilor locale şi judeţene. Şcoala avea 6 învăţători şi peste 200 de elevi. În timpul războiului, a fost ocupată de trupele germane şi cele sovietice, fiind devastată, arhiva arsă, tâmplăria uşilor şi ferestrelor fiind puse pe foc. Abia după 1944 s-a dat în funcţiune integral localul şcolii, completat cu o sală de sport şi o grădiniţă de copii, în timpul directorului Toma Mosor. În 1948, şcoala de fete avea 6 clase şi cea de băieţi 5 clase.

După război au continuat lucrările de modernizare, astfel că în 1970, este ridicat Corpul B prin grija directorului profesor Afloarei Dumitru. În 1980 se construiește Corpul C (grădiniţa) și apoi se finalizează o serie de lucrări mari sub conducerea domnilor directori: Crețu Eugen și Dobreanu Constantin. După 1990 a continuat activitatea de modernizare a spaţiilor, astfel că în 2004 este inaugurat corpul D, iar în 2006 sunt începute lucrările de consolidare la corpul principal, lucrări care nici în prezent nu sunt gata în totalitate, principala problemă, ca şi în perioada interbelică, fiind cea financiară.

O şcoală cu o tradiţie de 134 de ani, care a dat prin elevii săi, personalităţi în domeniul educaţional, medical, religios, artisitic şi militar. Din anii ’50, şcoala este vegheată de Ion Creangaă, prin reprezentarea sa sculpturală, opera artistului V.A. Gheorghiţă.

prof. Emanuel Balan

Surse:

1.Arhivele Statului Neamţ, Fond Primăria Târgu Neamţ 1914;

2.Maria Bancea Ilioaia, Christina Zarifopol Illias-Două figuri de seamă ale învăţământului românesc. Neculai şi Elisa Bancea, Editura Anima, Bucureşti, 2011;

3.Gavril Luca-Târgu Neamţ.Monografie, Editura Constantin Matasă, Piatra Neamț, 2008;

4.Vasile Vrânceanu- Călător prin orașul Târgu Neamț de altădată şi de astăzi, vol.2 f.a.;