Istoricul şcolii profesionale la Târgu Neamţ
În ultimul timp se vorbește tot mai mult despre revigorarea învățământului profesional, prin dezvoltarea celui dual. În cele ce urmează vom vedea care a fost istoria acestui tip de învățământ la Târgu Neamț, istoria lui începând pe la 1900.
Reformele educaționale ale lui Spiru Haret au cuprins și învățământul profesional. Conform legii educației din 1899, se recomanda înființarea de școli cu profil agricol și de meserii, în toate orașele cu o populație de peste 10.000 de locuitori. Chiar dacă târgul nu avea o asemenea populație, la 10 octombrie 1901, un grup de orășeni, adreseau o petiție prefecturii Neamț, spre a fi înaintată Ministerului Învățământului și Cultelor, prin care cereau înființarea unei școli profesionale cu profil de croitorie și tinichigerie, motivând că „Urbea este lipsită total de întreprinderi și că noua generație se lenevește și contractează viciuri”. Prefectura răspunde negativ cererii, arătând că deja există o astfel de școală la Bicaz.
Primăria revine însă cu un nou memoriu, la 24 noiembrie 1901, arătând că „cheltuielile pentru școală ar fi la jumătate față de cele de la Bicaz”. Memoriul găsește răspuns la minister, care este de acord cu înființarea școlii de tinichigerie „dacă comuna urbană Târgu Neamț ar asigura suma de 1200 de lei, iar județul 1000 de lei anual, plus asigurea locului necesar”, iar pentru pregătirea croitorilor, Primăria să trimită la București, anual câte 3-4 tineri, care să fie împlinit „14 ani, aprobați de medicul urbei pe baza controlului medical de sănătate, pentru ucenicie, cu condiția că orațul să le asigure o întreținere anuală de 1000 de lei”. Din păcate, problemele financiare ale primăriei nu au permis punerea în practică a acestor dorințe, înființarea școlii fiind amânată.
În primăvara lui 1910, Prefectura Neamț înștiința primăria că Ministerul Industriei și Comerțului a hotărât înființarea în România a 16 centre de învățământ industrial casnic, pentru dezvoltarea industriei la domiciliu. Astfel, în august 1910, lua ființă un atelier industrial casnic de țesut pânze, scoarțe și covoare, care va deveni mai apoi, Școala de Țesătorie Târgu Neamț.
Inițial a funcționat în Țuțuieni, în casele Nataliei C. Neamțu. Cursurile au început efectiv la 15 august 1911, sub conducerea maistrei dirigintă Maria Serbănescu. Din păcate, întreținerea școlii cădea în sarcina primăriei, lipsită de fonduri, iar Ministerul Industriei și Comerțului suporta doar plata dirigintei-maistre, contravaloarea materialelor de lucru și chiria localului. Școala care trebuia să pregătească fete pentru prelucrarea țesăturilor din pânză, a scoarțelor și covoarelor, avea dotări pe măsură: 5 războaie de țesut, o mașină tip Jakar și alte dotări necesare. Din cauza lipsei unui spațiu adecvat, atelierul a trecut prin mai multe spații, casele lui Ioan Dimitriu, apoi casele lui Cerchez, pentru ca în final, din aprilie 1911, să funcționeze în casele Nataliei Munteanu de pe strada Radu Teoharie.
Deși la începutul secolului XX, locuitori au cerut înființarea unei școli de meserii, aceasta a fost înființată abia după Primul Război Mondial, prin aducerea școlii de ferărie de la Bicaz la Târgu Neamț. Școala și-a deschis porțile în toamna anului 1921, sub conducerea lui Ioan Dimitriu. La cursuri se puteau înscrie doar absolvenții de patru clase primare. Din lipsa spațiului, școala a fost instalată în câteva săli de la comanda pompierilor, iar pentru ateliere erau folosite anexele pompierilor. Primăria a asigurat suma de 15000 de lei pentru nevoile școlii, sumă insuficientă pentru buna funcționare, astfel că a fost necesară organizarea unor colecte în bani, și chiar sprijinul Ocolului Silvic, care a asigurat lemnul necesar atelierului de tâmplărie. Școala funcționa și în 1929, așa cum rezultă dintr-o situațiă a școlilor întocmită de Primărie.
În 1926 este înființată Școala Profesională, găzduită inițial într-un local închiriat de primărie cu suma de 30000 de lei, situat pe strada Mihail Kogălniceanu. Ambele școli funcționau și în 1931, așa cum rezultă dintr-o situație a Prefecturii Neamț.
Într-o situație a instituțiilor educaționale din târg administrate de primărie, în 1939 erau menționate și gimnaziile industriale de băieți și fete și Școala Industrială de Ucenici. Școala din urmă a funcționat în 1942 în localul gimnaziului industrial de băieți, având și o clasă în limba germană. În anul 1943, a funcționat într-un spațiu închiriat, pe strada Cuza Voda 83, cursurile fiind frecventate de 27 de elevi, director fiind Dumitru Dumbravă.
Din cazua frontului, în 1944, școlile și-au încetat activitatea, iar cursurile Școlii de Ucenici s-au redeschis abia în noiembrie 1947, în localul Școlii nr. 2 de băieți, situat pe strada M. Kogălniceanu, nr. 10, unde funcționa cu 4 clase. Directorul școlii, preotul Nicolae Gheorghiu, s-a străduit să asigure buna funcționare a acesteia în ciuda lipsurilor financiare. În anul 1949, școala avea 5 grupe de pregătire în metal, lemn, piele, textile și comert, fiind condusă de Ion Davidescu, iar ca profesori –Vasile Stoian, Toma Mosor, Dumitru Ciubotaru, Marcu Grimberg, Vera Rubingher, Maria Davidescu (croitorie), Gheorghe Ticu (pielărie), Rodica Griler (pielărie), Elena Davidescu (comerț). Din anul 1951, Școala de ucenici patronată de Ministerul Muncii, își schimbă numele în Școala Profesională de Metal, continuând sî funcționeze în fostul local al Școlii Profesionale de pe strada Radu Teoharie.
În 1956, lua ființă Școala Profesională de mecanici agricoli, prin transferarea școlii de mecanici agricoli de la Hemeiuși la Tîrgu Neamț. În acest sens, Sfatul Popular al Raionului Tîrgu Neamț decide transmiterea spre folosință și administrare școlii profesionale de mecanici agricoli, a imobilul situat în orașul Tg. Neamt, strada I.V. Stalin, nr.136 (clădirile fostului Batalion de Vânători de Munte), în suprafață construită 2.428 mp., teren aferent 26.252 mp., a unui imobil al SMT-ului și a celui de pe strada M. Kogălniceanu nr. 3, a fostei școli de ucenici.
În 1956 sunt mentionați 26 absolventi cu examen de diplomă, în 1957 – 54 absolvenți. Din 1975 și-au început cursurile primele două clase de liceu, profilurile agronomie și mecanică, clase care au absolvit în anul 1979. După Revoluția din decembrie 1989, s-au înființat profiluri noi (electromecanic auto, fermier montan, contabilitate, administrativ, electronică și automatizări, silvic, telecomunicații). Prin absorția Școlii Profesionale nr.1, Grupul școlar existent a devenit Colegiu Tehnic în anul 2001.
Prof. Emanuel Bălan
Surse
Arhivele Naționale Neamț, Fond Primăria Târgu Neamț, dosar 1901, 1910, 1921, 1929, 1941, 1961.
Arhivele Naționale Neamț, Fond Școala Metal Târgu Neamț, 1941.
Vrînceanu Vasile, Călător prin orașul Târgu Neamț de altădată și de astăzi, vol. I-II.