La 72 de ani, un pensionar din Ţibucani- Neamţ a ridicat un monument dedicat soldaţilor necunoscuţi căzuţi pe câmpul de luptă în timpul celor Două Războaie Mondiale

Sus, pe vârful unui deal din satul Țibucanii de Jos, comuna Țibucani, județul Neamț, o cruce luminează sufletele ostașilor căzuți pe câmpul de luptă pe aceste meleaguri, în timpul celor două conflagrații mondiale.

„Fix acolo unde a ieșit sufletul acelui soldat”

La vârsta de 72 de ani, Ioan Stroie (fiu al satului) a ridicat un monument dedicat lor, soldaților necunoscuți. Români și străini deopotrivă. S-a ostenit pentru aduce în conștiința tinerilor momente din istoria noastră- crâmpeie tragice, dar extrem de importante în scara timpului, care ne definesc istoria locală, națională și mondială.

„Când aveam vreo 14 ani, tatăl meu era paznic la pepeni, în acea parte a satului. Mi-a arătat un loc unde a fost împușcat un soldat, când au trecut niște avioane, pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Îmi povestea că acel soldat avea o plăcuță la gât, dar nu scria românește. Mi-a zis: >Tu, când ai să ai timp, să-i faci o cruce aici<. Văzând că mă ajunge bătrânețea, a vrut să-i îndeplinesc dorința. Și un călugăr de la Locurile Sfinte, cu care am vorbit, mi-a zis că am obligația să fac cum mi-a spus tata. Dar fix acolo unde a ieșit sufletul acelui soldat. Și-așa am făcut, m-a ajutat Dumnezeu!”, ne povestește domnul Ioan Stroia. Ne roagă să precizăm că lui i se spune „Băiețelu”, poreclă de care-i tare mândru, fiindcă a preluat-o de la tatăl său.

Parcă n-a muncit deloc

Lucrările la monument le-a început în luna mai a.c., cu o pensie de 900 lei, cu pământ de la Mormântul Sfânt, apă de la Izvorul Maicii Domnului și un ‘Tatăl nostru” spus cu credinţă. Văzând cât de multă voință are septuagenarul, l-au ajutat financiar copiii, unii oameni din comună și un agent economic, cu afaceri în domeniul agricol.

„Vai de capul meu! Știți de unde am avut atâţia bani?

Primarul mi-a dat trei oameni pentru o lună de zile, să mă ajute. Nu le-am dat bani, dar trebuia să le dau de mâncare. Am făcut o datorie de 400 lei la magazinul din sat și i-am dat înapoi când am primit pensia, de 900 lei. Mă aflu calm și mulțumit că am reușit.

Nevasta m-a încurajat și eu am fost mulțumit.

Prima dată, am turnat o fundație de un metru adâncime. Am pus un stâlp din fier pe mijloc, apoi 4 stâlpi pe colțuri și am mers cu tronsoane de 25 cm, tot în scădere, până s-a făcut monument. Dar e frumos tare de tot. Am socotit banii. S-au cheltuit vreo 6000 lei. Am primit de la două femei 700 lei pentru ciment si tare am mai fost mulțumit. Datoria la magazie am plătit-o în două rate, câte 2 milioane din pensie. Doamna Antal mi-a adus 1000 lei ca să-l fac mai mare, așa cum mi-a promis. Plus încă 200 lei pentru cablu, ca să trag și lumină. M-a ajutat cu săpatul un om cu buldoexcavator. La primărie n-au cum, trebuie să facă niște acte… e greu.

Nu știu cum l-am terminat. Parcă n-am muncit deloc„, ne explică, vizibil emoționat, nea Ioan Stroie.

L-a terminat la sfârșitul lunii iulie, iar pentru gresie, a făcut rată la Dedeman. N-a avut bani și pentru o placă de marmură, pe care să scrie că monumentul este ridicat în memoria soldaților necunoscuți morți pe câmpul de luptă. „Dar am luat niște plăci de parchet bun și am scris: soldați necunoscuti: 1916-1944, decedati în război”, spune nenea Ioan. L-a menționat și pe soțul soacrei sale, Niță Emanuil, mort în război, în 1944, și înmormântat departe de casă, la Sibiu.

Mâine, 15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, micul ansamblu monumental din Țibucanii de Jos va fi sfințit. ‘Nea Ioan Stroie s-a asigurat că vor veni oamenii din sat, primarul, viceprimarul și preotul Ambrozie. Îi mai lipsea un tricolor și-o coroană, dar primarul comunei i-a promis că le va aduce dânsul.  Și tare a fost mulțumit ‘nea Stroie.

Din pensia pe luna august, septuagenarul a cumpărat diverse produse culinare, pentru a face un mic praznic, așa cum e obiceiul în zonă. „Mă duc și iau pensia și cumpăr bunătăți”, ne spunea acesta.

La 70 de ani, Băiețelu’- domnul Ioan Stroie este acum împăcat sufletește. Faptul că a îndeplinit dorința tatălui și a ridicat un monument atât de frumos care va dăinui prin onoarea militară și jertfa celor căzuți aici poate fi considerat un exemplu pilduitor de cinstire a eroilor.

Andreea Trăsnea