Mărțișoare de demult în colecții muzeale

Este binecunoscut faptul că mărțișorul este un simbol al primăverii, doar că de prea puține ori cunoaștem amănunte din istoria sa. Originile sale se pierd în timp, dar în perioadele mai apropiate de prezent mărțișorul a îmbrăcat forma unui șnur negru cu alb și ulterior roșu cu alb, de care se prindea o monedă de argint. În credințele populare există o strânsă legătură între Baba Dochia și mărțișor. Dacă în mediul rural se folosea cu precădere acea monedă de argint prinsă de un șnur alb cu roșu, ca simbol pentru venirea primăverii, treptat, în mediul urban își fac apariția mărțișoare clasice. Pentru că aceste piese sunt destul de rare, am considerat necesar să prezentăm două astfel de obiecte, aflate în colecțiile Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț. Se pare că astfel de podoabe au început să apară la noi în a doua jumătate a sec. XIX. Unul dintre exemplarele pe care instituția noastră le deține datează din anul 1886 și este confecționat din argint. Pe avers este figurată o rândunică ce poartă flori prinse cu o panglică pe care scrie  ,,La mulți ani cu sănătate”, iar în plan central figurează ,,1 Martie 1889”. Pe reversul piesei este figurată Baba Dochia cu oile pe munte. Cel de-al doilea mărțișor este confecționat dintr-un metal comun și are pe avers o floare, iar pe revers are textul ,,1 martie 1900” doar că anul a fost suprascris peste cifra 1899, prin ștanțare. Piesa a fost realizată de unul dintre cei mai cunoscuți gravori de la cumpăna sec. XIX-XX, numit Mauriciu Carniol, din București.

Mărțișoarele erau purtate la gât sau la mână și se considera că aduceau noroc și sănătate, fiind dăruite în special copiilor. În anumite zone, mărțișoarele se purtau 12 zile cât se credea că țineau Babele și apoi se legau de ramurile unor pomi tineri.

Roxana Diaconu