Meșterul Gheorghe Zofotă, prezent la Târg cu federbușuri, rozete și pocale
Meșterul Gheorghe Zofotă din Gura Humorului, nu a putut rata ocazia de a nu fi prezent la Târgul Meșterilor Populari, organizat în cadul Zilelor orașului Târgu Neamț, cu rodul artistic al mâinilor sale. Pe parcursul celor trei zile petrecute în Parcul de sub Cetate, meșterul popular a reușit să atragă toate privirile trecătorilor cu un bogat sortiment de produse de cinegetică. Dornic și mândru de a-și prezenta piesele de colecție expuse frumos pe tarabă, Gheorghe Zofotă, trece direct la subiect: „Această tabacheră, care până în anul 1900 a fost tabacheră de praf de pușcă, acum rămâne ca piesă de muzeu. Are un dozator, flinta se încărca prin partea de sus, puneai bura, presai cu vergeaua și trăgeai cartușul”. Imediat privirea meșterului se ațintește spre niște coarne de bovină frumos pictate, de mărimi diferite pe care le prezintă și trece mai departe: „Pocalele de țuică mici din coarne de bovină, pocalele de bere și vin, mari. Nelipsitele federbușuri de păr de mistreț, de păr de bursuc, rozetele de păr de ciută, care în Bucovina sunt principalele piese de ornament ale pălăriilor. Apoi avem lavalierele care se poartă la cămăși. Mai am chemătoarele din corn de bou – la care meșterul le face proba pe loc și continuă să povestescă – în luna noiembrie când cerbii sunt în boncănit, ciuta este în călduri și-și cheamă partenerul, iar cu aceste chemătoare imităm sunetul ciutei care își cheamă partenerul la împerecheat. Ce mai avem? Nelipsita salbă de zurgălăi, pe care o poartă oricare bucovinean iarna la sanie pusă pe cal. Bâtele pirogravate, foarte multe dintre ele se chemă „dreptate”. Mai ales asta că are noduri mai multe este bună de făcut dreptate cu ea pe spinare și crăcana pentru sprijinit pușca la vânătoare”.
Pasiunea de a lucra și colecționa produse de cinegetică s-a înfiripat de prin anul 2005, atunci când Gheorghe Zofotă a ieșit la pensie. Omul mărturisește că dragul de a face ceva plăcut este strâns legat și de situația economică, nu tocmai îndestulătoare pentru un bătrân fără ocupație. Meșterul este bucuros de fiecare dată când are ocazia de face cunoscute obiectele sale, chiar dacă are sau nu vânzare. Prețurile, spune el, diferă în funcție de orele de muncă depuse pentru realizarea artizanturilor. De exemplu, o bâtă pirogragravată se lucrează cam în trei ore, însă secretul rezistenței lemnului presupune un proces foarte lung. Bâta trebuie să stea în coajă exact un an de zile sub streșină, să se usuce la umbră, pentru că dacă i se dă coaja jos forțat, lemnul crapă în scurt timp.
Meșterul popular Gheorghe Zofotă apăsat de melancolia anilor, povestește că înainte a fost mecanic de utilaje pentru construcții și terasamente, iar în ultima perioadă din câmpul muncii a lucrat pe macarale și poduri rulante. Însă contactul cu natura și lumea codrului din care astăzi se inspiră în creațiile sale, s-a produs încă din copilărie datorită tatălui său care era pe atunci brigadir silvic. Singurul regret al meșterului este că nu are pe nimeni care să-i moștenească pasinea și în mâinile cui să încredințeze tradiția și secretele meșteșugului.
Ca orice hobby care necesită dăruire totală și uneori chiar o finanțare consistentă, și produsele realizate de meșter necesită unele investiții. Pocalele, pentru a ajunge în forma finită, numai bune de servit țuica într-un stil haiducesc, trec mai întâi printr-un întreg proces de prelucrare: „Eu cumpăr coarnele din abator. Imediat le pun la fiert. 4 ore și jumătate trebuie să fierbă să le scot miezul. După ce au ieșit de la fiert, am o cadă plină cu var și imediat le bag acolo unde le las două zile și două nopți, pentru că varul dezinfectează în totalitate. Apoi le clătesc bine cu furtunul ca să se curățe de zeama de var, după care bag la rașpă, la șmirghel, fac pirogravura, dau cu lac, fac desenele, și pictez modelul. E multă treabă”. Meșterul spune că lucrează la o tură câte 50 de perechi, ceea ce înseamnă 100 de pocale. Cam din trei în trei zile câte 5 perechi de coarne, după ce sunt scoase din var, încep a prinde culoare. O muncă pe care nu toată lumea o apreciază, încheie cu dezamăgire meșterul Gheorghe Zofotă.
Viorela Gherasim
