O RARITATE BIBLIOFILĂ. PRIMA EDIŢIE ROMÂNEASCĂ A ROMANULUI ,,COLIBA UNCHIULUI TOM”.

Din lotul de carte veche aflat în inventarul Muzeului de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț se remarcă ,,Coliba unchiului Tom”, scrisă de Hariet Elizabeth Beecher Stowe. Acest roman prezintă situația sclavilor din Satele Unite, din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Lucrarea a apărut în 1852 şi a cunoscut un success de netăgăduit în toată lumea și a avut un puternic impact în rândul opiniei publice occidentale mai ales în ceea ce priveşte atitudinea față de sclavie și afroamericani. A fost cel mai bine vândut roman al secolului, doar în Statele Unite ale Americii comercializându-se 300.000 de exemplare.

La numai un an de la premiera americană s-a tipărit și ediția în limba română, în traducerea lui Theodor Codrescu. Titlul românesc diferă puțin de cel original, lucrarea intitulându-se ,,Coliba lui moşu Toma. Sau viaţa negrilor în sudul Statelor Unite din America”, vol. I-II.

Ediția în limba română apare la Iași, în 1853 (n.a. în același an cu inaugurarea Școlii Domnești din Târgu Neamț), la Tipografia Buciumului român, fiind îmbogățită cu un studiu introductiv semnat de Mihail Kogălniceanu. Studiul, intitulat ,,Cu o ochire asupra sclaviei”, poate fi considerat un real demers științific de istorie socială, deoarece Kogălniceanu face un istoric al sclaviei din antichitate și până în secolul XVII, subliniind situația țiganilor din Moldova despre care afirmă că sunt ,,singurii sclavi ce o națiune cristiană mai are astăzi în Europa”.

Cartea din inventarul muzeului a fost scrisă în limba română, tipărită însă în grafia de tranziţie (chirilică-latină) cu cerneală neagră, cu caractere de diferite mărimi, cartonată, îmbrăcată în pânză tare, cu cotor din piele pe care sunt imprimate titlul, traducătorul şi un detaliu floral discret. Conține o ilustrație bogată, care surprinde cele mai importante aspect din roman. Aşa cum am menționat și cu alte ocazii, de-a lungul timpului, deținătorii cărților obișnuiau să-și personalizeze volumele, semnându-se sau marcând evenimente din familie sau din existența cotidiană. În aceeași manieră au procedat și doi dintre proprietarii acestui volum, după cum o arată următoarele însemnări: ,,Această carte aparține preotului Vasile Butnaru, com. Petricani jud. Neamț” şi ,,Neculai Grigoriu din comuna Petricani”.

Volumul la care am făcut referire este o raritate bibliofilă şi are o valoare patrimonială ridicată, nu doar pentru vechimea sa, ci mai ales pentru subiectul abordat şi care nu era unul foarte bine cunoscut în spaţiul românesc de la jumătatea sec. XIX.

Roxana Diaconu

(sursa imaginii – Arhiva MIETN)