Psihologia și Medicina în Evul Mediu

       Sesiunile de comunicări științifice, susținute de către organizatori și invitați pe diverse teme din lumea medievală, au ocupat un loc important printre activitățile propuse în cadrul Festivalului de Artă Medievală. Un număr restrâns de participanți, printre care inspectorul școlar Elena Preda, directorul adjunct al Colegiului „Ștefan cel Mare”, directorul Casei Culturii „Ion Creangă” Margareta Mihăilescu, gazda evenimentului părintele arhimandrit Mihail Daniliuc și alți invitați de onoare au asistat la un seminar de psihologie și o prezentare power point despre medicina în evul mediu, conduse de Claudia Togănel de la Teatru Scena, dar și la un recital de poezie religioasă, interpretat de actorul Liviu Pancu.

    Casa Memorială Mihail Sadoveanu de pe Dealul Vovodenia s-a dovedit a fi locația perfectă pentru desfășurarea evenimentului. Ambianța de epocă din casa marelui scriitor a amplificat trăirea interioară a auditorilor și patosul actorului Liviu Pacu în timpul recitalului de poezie religioasă. Prin intermediul ultimei conferințe Toma D’aquino și psihologia – cu informații despre începuturile psihologiei și ale medicinei, publicul din reședința de vară amplasată într-o oază a ortodoxiei, a fost îmbogățit cu noi cunoștințe despre viața și activitatea unei personalități catolice – pe numele Toma D’aquino supranumit și prințul filosofiei scolastice. Doctrina etică a călugărului catolic din ordinul dominican susținea că scopul omului în această viață este găsirea adevărului și că prestigiul și demnitatea rațiunii stau în fața credinței și a teologiei. 

       În încheierea sesiunii de comunicări, gazda evenimentului, în persoana părintelui arhimandrit Mihail Daniliuc de la Schitul Vovidenia, a rostit câteva cuvinte de apreciere și dorința de colaborare cu cei care s-au străduit să realizeze astfel de momente culturale ca hrană pentru suflet: Ne aflăm într-un loc pe care unii l-au dorit a se stinge și ne căznim să-l ținem aprins, pentru că aici odinioară aveau loc astfel de întâlniri cu încărcătură emoțională ca și cea de astăzi. Aici, odinioară, veneau mari scriitori, mari artiști și mari oameni de cultură ai țării, care încercau să pună țara la cale, făceau taifasuri duhovnicești, literare și muzicale, așa încât, cred că Dumnezeu ne-a binecuvântat prin acest moment pe noi cei de la Schitul Vovidenia prin faptul că d-voastră v-ati hotărât să alegeți această locație pentru acțiunea d-voastră. Eu vă multumesc cu toată recunoștința pentru această bucurie, pentru că ne-am întâlnit duhovnicește la biserică și că am continuat să ne hrănim spiritual cu aceste întâlniri minunate. Cred că de acolo, din înaltul cerului, cei doi amfitrioni ai casei, Visarion Puiu și Sadoveanu, sunt mulțumiți că această casă a rămas ceea ce a fost și și-au dorit să fie: un lăcaș de cultură.

        După scurtele relatări despre ultimile dorințe din viața celor doi înaintași culturali români, Visarion Puiu și Mihail Sadoveanu, părintele Daniliuc a ținut să-și încheie cuvântarea cu o strofă, pe care Sadoveanu a închinat-o mamei sale: Sadoveanu scria și poezii. Foarte frumoase poezii, închinate în mod deosebit mamei și iubitei sale, devenită soție mai târziu. Sadoveanu a fost și el un poet cu foarte multă delicatețe în vers: <<Maică, măiculiță, maică dorul de la tine peste munți și ape vine și nu-l poate opri nimeni. Nici cioban cu fluierul, nici popă cu cântecul, numai eu cu sufletul.>>

Viorela Gherasim