Rezistența anticomunistă din Ținutul Neamțului (I)

Bande și bandiți anticomuniști din zona Neamțului

Inaugurăm astăzi un serial dedicat rezistenței anticomuniste din Ținutul Neamțului. Vom prezenta „bandele și bandițiiˮ anticomuniști, opresiunea bisericii în timpul comunismului, preoți și călugări întemnitați, muncitori arestați, tineri și femei trimise după gratii pentru vina de a se fi opus regimului, țărani și revolte țărănești împotriva colectivizării, intelectuali arestați dar și securiști și informatori ai securității din zonă.

Toate aceste informații se bazează pe literatura istorică de specialitate, dar și documentele fostei Securități care sunt publice și pot fi cercetate.

Prezentarea „bandelor și a bandițilorˮ care au acționat în zonă

Instaurarea regimului comunist în România a provocat, pe lângă malformarea instituţiilor fundamentale ale statului, o cantitate de suferinţă umană, materializată prin distrugerea totală sau modificarea ireversibilă a mii de destine individuale. Pe lângă numeroşii oportunişti care s-au grăbit să îngroaşe rândurile unui partid minuscul, dar în ale cărui pânze suflă un puternic curent dinspre Moscova, poporul român a furnizat şi exemple memorabile de verticalitate morală, de refuz al compromisului, de ataşament faţă de un sistem bine închegat de valori umane universal acceptate. Și în zona Neamțului au existat mici grupuri care au încercat să se opună regimului roșu.

1. 1. Banda Corduneanu Vasile

Organele de Securitate semnalau în primăvara anului 1951 existenţa pe raza comunei Pipirig, Neamţ, a bandei conduse de Corduneanu Vasile. Din bandă mai făceau parte Acatrinei Ioan şi Aioanei Nicolae. În luna august a aceluiaşi an, Aioanei Nicolae a fost arestat, iar ceilalţi doi continuau să fie fugari. Acatrinei Ioan a fost şi el arestat, după ce s-a predat de bunăvoie. Nu sunt consemnate confruntări armate cu Securitatea.

2. Organizaţia 2+1

Înfiinţată în 1948 de către câţiva elevi de la Liceul „Regina Mariaˮ din Târgu-Neamţ, care avea ca scop organizarea unor manifestaţii pentru a-i alunga pe ruşi, a-l susţine pe rege şi de a arăta pericolul comunist. Însă unul dintre membri, Mihai Croitoru, a uitat pe masa camerei unde stătea în gazdă câteva manifeste, descoperite de două eleve care mai locuiau la acea gazdă, dar care erau membre ale U.T.M. Acestea i-au denunţat la organizaţia P.R.M. din oraş, iar în luna mai, cei zece membri erau judecaţi. Singurul supravieţuitor al lotului, Gheorghe Boancă, îşi amintea că prima anchetă a avut loc la Târgu-Neamţ, condusă de comisarul Mihăilă, apoi la Piatra-Neamţ, unde anchetator a fost comisarul Stoian. Ancheta a continuat la Iaşi, membrii fiind condamnaţi şi petrecând 4 ani prin închisorile Galata, Văcăreşti, Târguşor şi Ploieşti.^[1]

*De la stânga la dreapta: Danielescu Valeriu, Croitoru Mihai, Boancă Gheorghe și Ichim Vasile (Gazeta de Neamţ, mai 2004, p. 24).

3. Grupul „Frățiile de arme”

A fost înființat în primăvara anului 1949 de către Pamfil Sălăgeanu și Grigore Caraza în zona Ceahlău (Neamț). Organizaţia avea numeroase centre numite verigi, precum cea din Călugăreni, comuna Galu, condusă de Felix Gutman, cea din Pipirig, Borca sau Hangu.

În luna august şi septembrie 1949, Securitatea a arestat 35 de persoane, trădate ca întotdeauna de un urmaş al lui Iuda, întruchipat în Hruşcă, învăţătorul din comuna Pipirig, jud. Neamţ.

Tribunalul Militar din Iaşi, prin sentinţa din 16 februarie 1950, a pronunţat 35 condamnări între 1 şi 10 ani pentru întruniri şi discuţii duşmănoase împotriva regimului, în vederea organizării şi antrenării populaţiei în acţiuni împotriva ordinii sociale, fapte încadrate în „crimă”, pedepsite de art. 209 pct. 2 lit. a. Ca iniţiatori şi organizatori au fost socotiţi doi tineri: Sălăjeanu Pamfil, funcţionar, şi Caraza Grigore, învăţător.

Datorită condiţiunilor de exterminare la care au fost supuşi, din acest lot au murit cinci români. Iată componenţa lotului: Organizaţia anticomunistă de pe Valea Bistriţei şi a Ozanei, jud. Neamţ, 1949: Sălăjeanu Pamfil, iniţiator, 21 ani, funcţionar; Grigore Caraza, iniţiator şi organizator, 20 ani, învăţător; Bistriceanu Nicolae, şef de district, funcţionar; Gutman Felix, şef de district, muncitor; Roşu Vasile, şef de district, comerciant; Gheorgheasa Vasile, preot; Blăgescu Valentin, student; Vasiliu Măria, învăţătoare; Sălăjeanu Ion, învăţător; Coroamă Lulu, funcţionar; Marin Lulu, funcţionar; Almăşanu Anton, muncitor; Buium Ion, muncitor; Cojocaru Aurel, muncitor; Cojocaru Ion, comerciant; Iosifescu Constantin, muncitor; Iosub Ion, muncitor; Chirilă Dumitru, ţăran; Grigoriu Nicolae, ţăran; Pântea Dumitru, ţăran; Gălbează Anton, muncitor; Crăciun Iosif, ţăran; Crăciun Ion, ţăran; Ursu Vasile, ţăran; Masar Ştefan, ţăran; Cerbu Constantin, funcţionar; Mântescu Constantin, muncitor; Prună Constantin, muncitor; Crăciun Vasile, ţăran; Hruşcă, învăţător.

În episodul următor vom continua cu lista tinerilor și femeilor condamnate și întemnițate.

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

• ASRI, fond D, dosar 2168, ff. 264, 282, 296, 308.
• Florica Dobre, (coord.), Bande, bandiţi şi eroi. Grupurile de rezistenţă şi Securitatea (1948-1968). Documente, București, Editura Enciclopedică, 2003, p. 139.
• Mihail Gaidău, Despre organizaţia anticomunistă 2+1 , în „Gazeta de Neamtˮ, nr. 4, 2004, p. 24.
• Cicerone Ioniţoiu, Morminte fără cruce. Contribuţii la cronica rezistenţei româneşti împotriva dictaturii, vol. II, Freiburg, Editura Coresi, 1983, p. 123.
• Gheorghe Onişoru, (coord.), Cu unanimitate de voturi, Bucuresti, Fundatia Academia Civica, 1997.

[1] Mihail Gaidău, Despre organizaţia anticomunistă 2+1 , în „Gazeta de Neamtˮ, nr. 4, 2004,  p. 24.