Tîrgu Neamț şi comuna Humuleşti la 1890

Aducem în atenţia cititorului câteva aspecte ale târgului şi comunei Humuleşti din 1890 aşa cum sunt acestea surprinse în primul dicţionar geografic la judeţului Neamţ, cel redactat de Constantin D. Gheorghiu, apărut în 1895 la Bucureşti şi premiat de către Societatea de Geografie din România.

Dicţionarul este în primul rând un compendiu de date geografice, istorice, religioase, financiare, educaţionale şi economice care alcătuiesc imaginea complexă a dezvoltării judeţului la sfârşitul secolului al XIX-lea. Am păstrat ortografia originală și am inserat în subsol explicarea unor regionalisme.

Humuleşti a fost comună între 1870 şi 1895.

Târgul era comună urbană fiind formată din „trupurile, mahalalele, suburbiile: Neamţu, Berăria, Boiştea, Haralambie, Pârâul Ursului, Pometea, Prundul şi Ţuţuieni… Populaţiunea orasului este de 6690 suflete, sau 1653 capi de familie…din această populaţie 3074 sunt bărbaţi, 3616 femei, 3601 necăsătoriţi, 2526 căsătoriţi, 542 văduvi, 21 divortaţi, 1430 ştiu carte, 5260 nu ştiu…În acest oraş se află: un spital mare, două şcoli primare de băieţi, o şcoală primară de fete (populaţia şcolară era de 412 elevi, 276 băieţi şi 136 fete), opt biserici ortodoxe, mai multe sinagoge evreieşti, o farmacie, un birou telegrafo-poştal, o judecătorie de ocol, o percepţie.

Pentru administraţiune se află: primăria, poliţia, comisiile, precum şi sub-prefectura plăşei. Tîrgul Neamţu are trei pieţe (medenuri) publice, mai multe strade principale şi secundare, bine îngrijite şi prunduite.

Industria este foarte bine reprezentată: 12 tescuri pentru fabricat oleiul din seminţe  (producţiunea 30-50000 oca[1] oleiu pe an), din aceasta cantitate, aproximativ 1000 ocale se consumă în oraş şi satele limitrofe, restul se exportează în alte oraşe; 1 tăbăcărie, cu 12 lucrători, capital 30000 lei, asortată şi c-o maşina de taăiat scorţe (coje) cu 2 lucrători (producţiune aproxomativă 2000 lei pe an pentru încălţări, hamuri, 10000 meşini ce servesc ca căptuşeli la cisme), 1 lăcătuş, 1 alămar, 2 căldărari, 1 olar, 4 caretaşi, 4 stoleri[2], 15 cismari, 14 croitori, 1 curelar, fabrice de săpun (pînă la 10000 ocale pe an), 1 pălărier.

Ceea ce face însă fală oraşului sunt brînzeturile renumite (consumaţie aproximativ 50000 oca anual) şi sumănăria, care se practică pe o scara forte întinsă;…mai fiecare locuitor are stativa şi sumănăria sa; printre acestea însă peste 77 sunt stabilimente comerciale patentate, cu peste 190 lucrători; apoi 2 mori forte mari, dintre care a d-lui Teoharie (premiată pentru producţiunile sale cu med. de aur) este între cele mai vestite din întreaga ţară pentru fabricarea făinei. Comerciul acestui oraş este forte însemnat şi se mai face cu: cereale, lemne, ţesături de bumbac, şervete, colţuni[3] împletiţi, şaiac călugăresc[4], vite.”

„Humuleşti, comună rurală, situată pe podişele şi văile ce se cuprind la Miadă-di a tergului şi pîrîului Neamţ, de-alungul pîrîelor Topoliţa, Agapia şi Veraticul…Este alcătuit din 5 cotune: Humuleşti, Săcăluşeşti, Topoliţa, Ocea şi Ţolicea (Bejeni şi Deleni sunt trupuri), pe o întindere de 3520 hectare, cu o populaţie de 2339 suflete, sau 450 familii, după sex:1140 bărbaţi, 1199 femei; după stare civilă: 1267 necăsătoriţi, 881 căsătoriţi, 186 văduvi, 5 devorsaţi, 78 nevolnci; în raport cu naţionalitatea: 14 capi de familie (sau 56 suflete) sunt străini; în raport  cu instrucţiunea: 314 ştiu carte, 2025 nu ştiu…Agricultura se face pe o întindere de 2509 hectare, 65 arii…În acestă comună se află: 4 biserici (3 întreţinute din fondurile comunale, 1 de stat), cu 5 preoţi ( dintre care unul plătit de comună) şi 6 cântăreţi; o şcoală cu un învăţător plătit de către stat, iar servitorul precum şi materialul necesar şcolii se plătesc de către comună; o fabrică de spirt cu un capital de 120000 lei, 56 lucrători şi care produce dilnic 800-1000 litruri a 75°; 5 mori; o pivă. Budgetul comunei este de 18536 lei 69 bani, 6401 lei la cheltuieli. Numerul contribuabililor: 532; taxa de 10% asupra salariilor funcţionarilor se ridică la cifra de 30 lei.

Fondul drumurilor e de 1400 lei la venituri şi 1060 lei la cheltuieli. Salariul picherului 150 lei; salariul factorului poştal 150 lei.

Numărul vitelor ce se cresc în comună se urcă la 3581 capete, dintre care: 1054 vite, 117 cai, 107 rîmători, 1931 oi şi 172 junci. Din numerul total al locuitorilor 96 datoresc Creditului Agricol cu suma de 9850 lei, având amanetat: 106 boi, 76 vaci, 386 oi, 10 mînzaţi, 39 junci, 26 gonitori[5], 15 viţei, 2 berbeci, 3 bivoliţe, un bivol, 26 cai, 8 epe, o mînzoacă, 10 kile orz, 31 kile oves, un vagon porumb, 5 harabale, 1 trăsură şi 12 grapi. Comunicaţia cu satele vecine se face prin 3 şosele şi mai multe drumuri naturale.  Satul Humuleşti, împreună cu ţarina, suprafaţa sa e de 936 hectare, şi c-o populaţie de 243 familii. În acest sat se află: 2 biserici (1 de lemn, mare, situată spre apusul satului, şi alta de piatră); 1 fabrica de spirt. Şcola nu a posedat pânâ în anul acesta şi copii numai cei care erau mai apropiaţi, mergeau în urbea Neamţ, acum însă are o populaţie de 58 elevi. Numerul contribuabililor: 225.”

prof. Emanuel Bălan

Sursa: Constantin D. Gheorghiu, Dicţionar geografic al judeţului Neamţu (la anul 1890), Bucureşti, 1895, p. 203-205, 268-269;

[1] oca, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert.

[2] stoler, stoleri, s. m. (Reg.) Tâmplar, dulgher. – Din ucr. Stoljar.

[3] colţun, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap.

[4] șăiac n. Mold. varietate de aba, făcută de maici din lâna roșie a țigăilor, servind mai ales pentru haine călugărești: șăiacul poate fi negru, sur sau cafeniu.[Turc. ȘAIAK, un fel de serjă].

[5] gonitor, -oare, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii).