Un humuleștean, „Privighetoarea Catedralei patriarhale“: arhiereul Evghenie Humulescu
Născut pe 14 octombrie 1870 în Humuleştii lui Creangă, Dimitrie (după numele de botez) a avut parte încă din copilărie de o viaţă religioasă. Şi-a petrecut cea mai mare parte a copilărie la Varatec, iar vocea sa la slujbele religioase l-a făcut pe mitropolitul Calinic să-l cheme la Bucureşti pentru a urma cursurile Seminarului „Nifon”, în 1882. În tot acest timp, mitropolitul a intuit valoarea acestui tânăr, îngrijindu-se în mod special de el; în toţi anii de şcoală, până la absolvire, în 1889, Dimitrie a fost premiant. Fiindcă era calm şi supus, dar mai ales dedicat studiului muzicii, mitropolitul Iosif Gheorghian l-a remarcat, considerându-l de viitor, pentru Biserică. În 1889, pe când avea 19 ani, l-a tuns monah cu numele de Evghenie şi l-a hirotonit ierodiacon, pe seama catedralei mitropolitane din Bucureşti. La vârsta de 24 de ani, mitropolitul Ghenadie Petrescu i-a acordat distincţia de arhidiacon şi l-a numit predicator al Mitropoliei. În 1898, arhidiaconul Evghenie a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti.[1]
Fiind un bun cunoscător al notaţiei muzicale psaltice şi având şi darul cuvântului, ca predicator, Evghenie a fost hirotonit ieromonah în 1900, iar în scurt timp, înălţat la rangul de arhimandrit. Predicile sale au fost publicat in volumul „Păşune duhovnicească”, publicat în 1901. [2]
Activitatea pastoral-misionară deosebit de fructuoasă a arhimandritului Evghenie a determinat Sfântul Sinod să-l aleagă, în 1910, ca arhiereu-vicar, cu titlul „Piteşteanul”, pentru Episcopia Argeşului.[3] A oficiat, o vreme, slujbele şi la Biserica „Domniţa Bălaşa” din Capitală. Timp de mai mulţi ani, a fost locţiitor de episcop în mai multe eparhii.[4]
Ca episcop, a fost un susţinător şi apărător al şcolilor de cântăreţi bisericeşti, în calitate de preşedinte al Congresului cântăreţilor bisericeşti din România şi al Comisiei pentru examenul de capacitate al cântăreţilor bisericeşti (alături de vestiţii D.G. Kiriac şi I. Popescu-Pasărea). În 1912 a şi fost ales membru de onoare al Societăţii cântăreţilor bisericeşti, „Părintele Macarie”, condusă de I. Popescu-Pasărea. A fost autorul a numeroase compozitii muzicale psaltice: a alcătuit troparul Sfântului Spiridon pe glasul I, a pus pe note şi „Iubite-voi Doamne”, pe glas V, pentru slujba cu arhiereu, publicat în multe culegeri de cântări, inclusiv în „Cântările Sfintei Liturghii” unde au mai apărut şi „Am văzut lumina cea adevărată”, pe glas V, „Sfinte Dumnezeule”, glas I. Alte compoziţii mai sunt: „Veniţi de primiţi lumină”, glas V, „Sfinte Dumnezeule”, glas II, în Nifon Ploieşteanu, „Carte de muzică bisericească”, Bucureşti, 1902; în Anton Uncu, „Cântările Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii”, Bucureşti, 1943. Nu putem trece cu vederea „Viaţa şi slujba sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou”, publicată în 1904 etc.[5]
In anul 1930 în urma unor situaţii defavorabile, a fost nevoit să se retragă la Mănăstirea Turnu. Îmbolnăvindu-se, s-a înapoiat la reşedinţa sa din Curtea de Argeş, unde a şi închis ochii, pe 23 martie 1931, la vârsta de 61 de ani. A fost îngropat la Mănăstirea Turnu, lângă ctitorul acesteia, episcopul Gherasim Timuş, căruia îi fusese vremelnic vicar.
Părintele Gala Galaction, care primise diaconia prin arhiereul Evghenie, îl invoca, la moartea acestuia, astfel: „A adormit arhiereul Evghenie Humulescu Piteşteanu. Podoaba de altădată a sfintei Mitropolii, mândria şi nădejdea mitropoliţilor… înzestrat cu inimă darnică, lipsită de orice avariţie, cu admiraţie pentru măreţul nostru trecut pravoslavnic şi împărătesc, cu evlavie către Biserica străbună”.[6]
Prof. Emanuel Bălan
[1] Gr. Constantinescu, Epicopia Argeșului. Cronică, Pitești, 2017, p. 19-20.
[2] https://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/evghenie-humulescu-87495.html.
[3] http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A23128/pdf.
[4] http://ziarullumina.ro/privighetoarea-de-altadata-a-catedralei-patriarhale-14227.html.
[5] https://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/2014/05/13/arhiereul-evghenie-humulescu/.
[6] http://ziarullumina.ro/privighetoarea-de-altadata-a-catedralei-patriarhale-14227.html.
Sursa fotografiilor: https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/cultura/privighetoarea-de-altadata-a-catedralei-patriarhale-14227.html