VASELE DE AUR DE LA RĂDENI-NEAMŢ. UN TEZAUR REMARCABIL
Cunoscut de specialiştii în istorie veche încă de acum două decenii[1], dar fără o prea bună receptare în rândul publicului larg, tezaurul de vase din aur de la Rădeni (com. Urecheni), reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din ultima jumătate de veac de pe teritoriul judeţului Neamţ. Iată, pe scurt, care este istoria acestei ,,comori”.
În timpul unor lucrări agricole, efectuate în marginea de vest a satului Rădeni prin 1965-1966, au fost scoase la lumină mai multe vase din aur. Deşi se bănuieşte, după spusele descoperitorilor, că ar fi fost găsite opt recipiente lucrate din metal preţios, au mai putut fi recuperate doar cinci, întregi şi fragmentare. Trei vase se păstrează în colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, iar bucăţi din alte două au ajuns la Muzeul Naţional de Istorie a României.
Din punct de vedere morfologic este vorba despre ceşti cu una sau două torţi uşor înălţate, având dimensiuni medii (între 8-13 cm). În ceea ce priveşte greutatea vaselor, aceasta variază între aproximativ 200-450 grame.
Fiecare recipient a fost confecţionat dintr-o singură foaie de tablă din aur, iar forma s-a obţinut prin batere la cald pe un calapod, în timp ce torţile s-au obţinut prin laminare, fiind fixate de corpul vaselor prin nituri. Doar unul dintre cele cinci vase prezintă elemente decorative, pe torţi având gravate forme geometrice (romburi haşurate).
Faptul că a fost descoperit întâmplător, ridică anumite probleme în ceea ce priveşte datarea acestui tezaur şi implicit semnificaţiile sale. Cele mai bune analogii pentru ceştile de aur de la Rădeni pot fi găsite în Ucraina, la Krizovlin, şi în Bulgaria, la Vălcitrăn. Pe baza mai multor elemente care au fost luate în considerare (formă, decoruri, analogii), piesele de aur de la Rădeni au fost datate la nivelul secolelor XII-XI î. Hr., într-o perioadă ce corespunde sfârşitului epocii bronzului şi începutului epocii fierului.
Deşi am fi tentaţi să credem că aceste obiecte au fost ascunse acum mai bine de trei milenii datorită unor pericole, sau pentru a fi refolosite, există o serie de aspecte care contrazic o astfel de interpretare. În primul rând reţinem informaţia potrivit căreia tezaurul a fost constituit dintr-un vas mai mare, cu două torţi, de care au fost legate cu o sârmă, probabil tot din aur, alte şapte recipiente. Nu este exclus, iar în arheologie situaţiile sunt numeroase, ca aceste obiecte să fi avut o destinaţie cultică, iar îngroparea lor, în acelaşi loc, a făcut parte dintr-un anumit ceremonial. Un alt amănunt care subliniază caracterul deosebit al acestor produse de orfevrărie este cel privitor la deformarea intenţionată a lor încă din vechime, prin presare şi batere. Din nou pot fi găsite confirmări în preistorie ale unor astfel de obiceiuri, în cazul obiectelor metalice.
Deşi se poate bănui că vasele din tezaurul de la Rădeni au fost manufacturate în ateliere locale, împreună cu descoperirile din Ucraina şi Bulgaria ele conturează o unitate culturală vastă.
Importanţa acestui depozit de piese lucrate din aur derivă nu doar din valoarea metalului şi vechimea sa, ci mai ales din aceea că oferă indicii legate de caracterul său mai puţin profan şi ne arată aspecte ale comportamentului uman de acum aproximativ 3000 de ani.
Am considerat necesar să aducem în atenţia publicului larg această descoperire datorită semnificaţiei sale istorice, reflectată şi în numeroasele expoziţii muzeale naţionale în care au fost incluse respectivele vase de aur.
Vasile Diaconu
Sursa fotografiei: Arhiva MIAPN