ZIUA IMNULUI NAȚIONAL “Deşteaptă-te, române!” va fi sărbătorită și la Târgu Neamț

Ziua Imnului este sărbătoare oficială în România şi aniversată prin lege din 1998, marcând data când „Deşteaptă-te, Române!” a fost pentru prima oară făcut public, în timpul Revoluţiei paşoptiste. În Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, la 29 Iulie 1848, în faţa unei numeroase audienţe, pe muzica unui vechi şlagăr din Imperiul Otoman (melodie ştiută ca „Din sânul maicii mele”) versurile poetului ardelean Andrei Mureşianu „Un răsunet” au fost cântate sub forma a ceea ce a fost numit „Deşteaptă-te, Române!” Imnul conţine sublimul „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale. După Revoluţia din 1989, „Deşteaptă-te, Române!” a fost ales drept Imn, consacrat prin Constituţia ţării.

Este unul dintre simbolurile naţionale, menţionate în Constituţie. Imnul de stat al României are o istorie de peste 150 de ani. Din anul 1862, când a fost compus primul, intitulat „Marş triumfal”, și până în prezent, România a avut șase imnuri. Toți cei care au venit la putere au schimbat atât ziua națională, cât și însemnele țării. Pe scurt, imnul este oglinda istoriei.

Imnul de stat este un cântec bărbătesc, solemn, apărut odată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității. E o melodie triumfală, menită să ne ajute să ne simțim mai patrioți ca de obicei.

„Trebuie să aibă capacitatea de mobilizare şi de reprezentare care e necesară oricărui cetăţean al oricărei ţări ca atunci când aude această compoziţie să simtă că e solidar cu concetăţenii lui”, spune scriitorul Andrei Pleșu.

Primul imn a apărut a apărut în anul 1862, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unui concurs public al cărui premiu era de 100 de galbeni câștigătorul a fost compozitorul și violonistul Eduard Hubsch, cu piesa „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor”. Melodia nu a avut însă versuri până în anul 1881, când poetul Vasile Alecsandri a compus textul pentru viitorul „Imn regal român”, intonat, pentru prima dată, la încoronarea regelui Carol I, în anul 1884.

„Poate că cel mai aproape de sufletul şi de mintea românilor a fost imnul pe care România l-a avut între 1866 şi 1947, Imnul regal. Vorbim şi de faptul că imnul, ziua naţională, care devenise ziua întregii naţiuni române, au contribuit la realizarea unei legături mai strânse între dinastia de Hohenzollern şi poporul român”, explică istoricul Alin Ciupală.

În anul 1948, odată cu instalarea regimului comunist, în ziarul „Flacăra” a fost publicat noul imn al României, „Zdrobite catuşe”, pe muzica lui Matei Socor. O melodie cu versuri de propagandă în care era preaslavită Republica Populară și prietenia cu poporul rus eliberator:

„Zdrobite cătuşe în urmă rămân,

În frunte-i mereu muncitorul,

Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,

Stăpân pe destin e poporul”.

În anul 1953, în plină sovietizare a României, imnul „Zdrobite cătușe” a fost inlocuit cu „Te slăvim, Românie!” pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu. Partidul a hotărât ca poporul să se bucure adânc de faptul că armata rusă era încă în țară, elitele României își aflau sfârșitul în închisoare, iar libertatea de expresie devenise o amintire interzisă:

„Te slăvim, Românie, pământ părintesc,

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator

Leninismul ni-e far și tarie și avânt”.

În anul 1975 imnul naţional al României a fost din nou schimbat. Ceaușescu și-a dorit o altă melodie, mai puțin stalinistă. Așa au ajuns românii să cânte „Pe-al nostru steag e scris Unire”, pe muzica lui Ciprian Porumbescu. Melodia a devenit, ulterior, imnul naţional al Albaniei, la propunerea poetului Victor Eftimiu, de origine albanez.

În anul 1977 noul Imn al Republicii Socialiste România a devenit „Trei culori cunosc pe lume”, imn care a fost intonat până la sfârşitul anului 1989.

Cetățenii erau obligați să-l cânte pe stadioane, în școli, la toate adunările populare.

„Cum bine ştim versurile erau strict încropite în acea perioadă şi se pare că unele sunt făcute chiar de Nicolae Ceauşescu”, spune istoricul Adrian Cioroianu.

În anul de grație 1989 ne-am trezit din somnul cel de moarte și am ieșit în stradă. Interzis în perioada comunistă, „Deşteaptă-te, române!”, la origine, „Un răsunet”, a devenit imnul naţional al României. Dar cât de reprezentativ este pentru țară?

Andrei Pleșu crede că versurile sunt destul de depresive, anacronice, că „Deșteaptă-te, române” descrie un neam somnolent, asuprit constant de tirani, de barbari și de dusmani cruzi. În trei dintre cele patru strofe, cuvântul „moarte” este nelipsit.

„Am socotit că ne obligă să ne identificăm cu o postură de popor sugrumat, învins, prăbuşit şi adormit care este somat să se trezească. Nu cred că aşa arătăm de fapt, n-am nimic împotriva acelui text şi asupra istoriei lui, el are toate legitimităţile dar, din punctul meu de vedere, nu este ceva care să reprezinte cu adevărat firea şi aspiraţiile noastre”, explică Andrei Pleșu.

Într-un singur secol, România a avut șase imnuri și asta pentru că cei care au venit la putere au stabilit de fiecare dată o altă zi națională, alte însemne de stat, un alt imn.

„Mă gândesc c-am fi fost ceva mai întregi astăzi dacă, printr-o supoziţie ilogică, regimul comunist ar fi păstrat imnul regal. România ar fi arătat altfel. Putea să-i schimbe cuvinte, putea să-i schimbe orice, dar e un sentiment de continuitate şi tradiţie a cărei logică noi ne facem că n-o-nţelegem, dar toate ţările care se respectă îşi respectă în primul rând tradiţiile. Dacă schimbi zi de zi decorul casei tale, până la urmă nu te mai simţi acasă”, arată Adrian Cioroianu.

POVESTEA IMNULUI. România a avut șase imnuri de stat. Cât de reprezentativ este „Deșteaptă-te, române”?

 Desteapta-te, romane!

Sa (re)descoperim istoria Imnului National!

Imnul „Desteapta-te, romane!”, scurt istoric

Desteapta-te, romane!” este imnul national al Romaniei, oficial din 1990. Un fapt mai putin stiut- pentru o vreme, a fost de asemenea imnul national al Republicii Democratice Moldovenesti (1917 – 1918) si al Republicii Moldova (1991 – 1994). Versurile imnului au fost scrise in iunie 1848 de catre poetul Andrei Muresanu, pornind de la o veche romanta romaneasca pe care a auzit-o de la dascalul Gheorghe Ucenescu, scrie Enciclopedia Romaniei.

Andrei Muresanu a fost printre conducatorii Revolutiei de la 1848. El a scris versurile poeziei „Un rasunet” in acea perioada de turbulente politice si de atunci, aceste versuri au devenit un simbol al luptei romanilor pentru eliberare.

Poezia „Un Rasunet” a fost scrisa in urma evenimentelor de la Blaj, din 3/15 mai 1848, cand revolutionarii munteni si moldoveni s-au reintors la Brasov. Poetul Andrei Muresanu „cauta o melodie dupa care sa compuna un sonet”. Dupa ce a auzit „Din sanul maicii mele”, o romanta publicata pentru prima data in august 1832 pe versurile lui Grigore Alexandrescu, Muresanu s-a intors foarte agitat acasa — dupa cum isi amintea sotia sa — si a scris toata noaptea. Spre ziua, poetul terminase de compus primele strofe ale poeziei „Un rasunet”. Duminica urmatoare — spre sfsrsitul lunii iunie — a fost cantata pentru prima data, de fata cu alti intelectuali, pe melodia interpretata de Gheorghe Ucenescu, aflam din Enciclopedia Romaniei.

O alta versiune a istoriei imnului spune ca insusi Andrei Muresanu este autorul melodiei, iar alta, cea pe care am mentionat-o deja, sustine ca de fapt era o melodie cantata pe un text religios, ce purta numele „Din sanul maicii mele”. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care cauta o melodie potrivita pentru versurile sale. De atunci, acest cantec a fost cantat cu ocazia fiecarui conflict in Romania, datorita mesajului de patriotism si de libertate pe care il poarta in el. Acesta a fost si cazul in timpul Revolutiei romane din 1989, cand practic instantaneu si generalizat a fost cantat ca un adevarat imn national, inlocuind imnul comunist „Trei culori”, scrie Wikipedia.

Astfel, din iarna anului 1989, „Desteapta-te romane!” a devenit imnul national al romanilor eliberati de sub ideologia comunista.

„Desteapta-te, romane!”, cantec drag romanilor

Dupa cum spuneam, timp de cativa ani, „Desteapta-te, romane!” a fost si imnul national al Moldovei, dar a fost inlocuit in 1994 cu „Limba noastra”.

„Desteapta-te, romane!” a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curaj in momentele cruciale ale istoriei moderne si contemporane, cum ar fi Razboiul de Independenta (1877 – 1878), Primul si al doilea razboi mondial. Mai ales in timpul crizei dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, cand Romania s-a detasat de alianta cu Germania lui Hitler, alaturandu-se Aliatilor, acest imn a fost cantat in mod spontan de toti si emis pe toate statiile radio.

Imediat dupa instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I a fost fortat sa abdice, „Desteapta-te, romane!”, ca si alte marsuri si cantece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de inchisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cantata dar fara versurile originale.

In ziua revoltei de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au inceput sa cante aceasta melodie, multi dintre ei nemaistiind versurile. Cu toate acestea, melodia a continuat fara intrerupere. Deci, acest cantec insufletitor are o mare insemnatate pentru existena romanilor, iar din acest motiv nu s-ar justifica nici contestatiile pe care le auzim des si argumentele cu privire la necesitatea de a inlocui acest imn cu un altul… „mai ritmat”.

Pe 22 decembrie 1989, in timpul revolutiei anticomuniste, imnul „Desteapta-te romane!” s-a inaltat pe strazi, insotind uriasele mase de oameni, risipind frica de moarte si unind intregul popor in sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn national a venit de la sine, impunandu-se generalizat, fara sovaiala, sub formidabila presiune a manifestantilor.

Prima inregistrare a melodiei s-a facut pe disc, in 1900, in S.U.A., in interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia in 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucuresti reunita cu fanfara Regimentului Stefan cel Mare din Iasi au realizat cea dintai inregistrare instrumentala. In acelasi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a inregistrat pentru prima data pe disc varianta corala.

Site-ul presedentiei noteaza in legatura cu mesajul imnului nostru: „Desteapta-te, romane!” este in acelasi timp social si national; social, deoarece impune o permanenta stare de vigilenta pentru a asigura tranzitia catre o lume noua; national, deoarece alatura aceasta desteptare traditiei istorice. Imnul contine acest sublim „acum ori niciodata”, prezent in toate imnurile nationale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon si Salamina pana la „Marseilleza” Revolutiei franceze.
Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze.

Invocarea destinului national este culmea cea mai inalta pe care un popor o poate atinge in zborul sau catre divinitate. Acest „acum ori niciodata” concentreaza toate energiile vitale, mobilizand la maximum. Imnul de stat al Romaniei este alcatuit din unsprezece strofe, primele trei si ultima dintre ele fiind cantate la ocazii festive.

La multi ani, romanilor de pretutindeni!