Tradiții populare de „Sântilie“
La data de 20 iulie, creştinii ortodocşi îl cinstesc pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, făcător de minuni, considerat ocrotitorul recoltelor și sfântul care aduce ploaia în perioada de secetă.
Sfântul Ilie este prezentat mergând pe cer într-un car cu roți de flăcări, tunând și lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că este aducător de ploaie și că poate provoca furtuni puternice. Multe legende spun că Sfântul Ilie nu și-a încheiat misiunea pe pământ. S-a ridicat la cer și acolo așteaptă sfârșitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor.
În tradiția noastră folclorică, principala ocupație a lui „Sântilie“ este să-l urmărească pe diavol. Se spune că el nu se va lăsa până ce nu-i va stârpi pe draci până la ultimul. Când tună, se crede că Sfântul îi avertizează pe păcătoși, iar când trăznește, atunci înseamnă că a găsit vreun drac ascuns în sau după păcătosul nepocăit. Fulgerul și trăznetul sunt armele sale predilecte (care iau adesea, în fantezia populară, chipul „biciului de foc“), încredințate lui chiar de către Dumnezeu, ca și carul de foc cu care brăzdează cerul și se dedă la mare tărăboi (motivul e biblic, dar recuzita folclorică îl leagă, parcă, de vechile divinități solare).
În dimineața zilei de 20 iulie se culeg plante de leac, mai ales busuioc. Acesta este pus la uscat, apoi sfințit la biserică. Se consideră că este util în scopuri terapeutice, în special dacă cenușa rezultată din arderea acestor fire de busuioc.
Oamenii evită să lucreze în această zi, altfel ar risca să li se ardă casa sau să plouă cu grindină. Sfântul Ilie este cel care decide unde și când va cădea grindina.
Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu se deschid ușile și ferestrele casei, ca nu cumva să intre vreun diavol ce fuge de furia proorocului. În cazul în care tună, livezile vor avea viermi și toate alunele vor seca.
Tot astăzi, ne amintim de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor decedați. Se dau mere de pomană, însă numai după ce sunt sfințite (ce crede că vor deveni de aur, pe lumea cealaltă). Oamenii vin la biserică și sfințesc bucatele, pentru pomenirea morților (moșii de Sânt-Ilie). Tot la 20 iulie, se strânge mierea din stupi, se duc fagurii la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.
Una dintre superstiţiile legate de Sfântul Ilie este aceea că dacă tună şi fulgeră oamenii trebuie să îşi facă semnul crucii, cu mâna sau cu limba. Asta îi va păzi, fiindcă Dumnezeu i-a dat voie Sfântului Ilie să lovească orice pentru a doborî demonii, mai puţin crucea.