Sfântul Ilie, prorocul ridicat la cer în car de foc. Tradiții și superstiții de 20 iulie

Creștinii ortodocși îl prăznuiesc luni, 20 iulie, pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, una dintre cele mai puternice personalități ale Vechiului Testament. Apărător al credinței în Dumnezeul adevărat, făcător de minuni și mustrător al celor care se îndepărtaseră de credință, Sfântul Ilie este cinstit și ca ocrotitor spiritual al aviatorilor români.

Viața sa este relatată în Cărțile a treia și a patra ale Regilor din Vechiul Testament. Prorocul este amintit și în Noul Testament, inclusiv în relatările despre Schimbarea la Față a Domnului, când apare alături de prorocul Moise.

Cine a fost Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Ilie a fost fiul lui Sovah și s-a născut în cetatea Tesva din Galaad, aflată dincolo de râul Iordan. De la numele localității natale provine și denumirea de „Tesviteanul”.

Sfântul Ilie a trăit cu mai bine de opt secole înainte de Nașterea Mântuitorului, în timpul regelui Ahab, care a condus regatul de nord al Israelului aproximativ între anii 874 și 853 înainte de Hristos.

Numele Ilie provine din ebraicul „Eliahu” și poate fi tradus prin „Domnul este Dumnezeul meu” sau „Dumnezeul meu este Domnul”. Numele său reprezintă, astfel, o adevărată mărturisire de credință.

Regele Ahab se căsătorise cu Izabela, o prințesă feniciană din Sidon, închinătoare la zeul Baal. Sub influența acesteia, regele a încurajat idolatria și a îndepărtat poporul de credința în Dumnezeul lui Israel.

Sfântul Ilie a primit misiunea de a-l mustra pe rege și de a chema poporul la pocăință. Prorocul i-a vestit lui Ahab că peste țară urma să vină o secetă puternică, fără rouă și fără ploaie.

Hrănit de corbi pe malul pârâului Cherit

După întâlnirea cu regele, Sfântul Ilie s-a retras lângă pârâul Cherit, în apropierea Iordanului. Potrivit relatării biblice, el a fost hrănit în chip minunat de corbi, care îi aduceau pâine și carne, iar apă bea din pârâu.

După secarea pârâului, prorocul a plecat la Sarepta Sidonului, unde a fost primit de o văduvă săracă. Prin rugăciunea Sfântului Ilie, făina și untdelemnul acesteia nu s-au terminat pe întreaga perioadă a foametei. Tot el l-a readus la viață pe fiul văduvei, aceasta fiind una dintre cele mai cunoscute minuni ale sale.

Momentul decisiv al misiunii sale a avut loc pe Muntele Carmel, unde Sfântul Ilie a dovedit înaintea poporului că Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul cel adevărat. Jertfa sa a fost mistuită de foc coborât din cer, iar oamenii și-au recunoscut greșeala și au părăsit închinarea la Baal.

După trei ani și jumătate de secetă, rugăciunea prorocului a adus din nou ploaia, salvând poporul de foamete. Sfântul Ilie a despărțit, de asemenea, apele Iordanului și a vorbit cu Dumnezeu pe Muntele Horeb, unde prezența dumnezeiască i s-a descoperit nu prin furtună sau foc, ci printr-oat adiere lină.

Ridicat la cer într-un car de foc

Sfântul Ilie nu a trecut prin moartea obișnuită, ci a fost ridicat la cer în chip minunat. Potrivit Scripturii, un car și cai de foc au apărut înaintea sa, iar prorocul s-a înălțat la cer, lăsându-i mantia și misiunea sa ucenicului Elisei.

Mantia primită de Elisei simboliza transmiterea harului și a slujirii profetice. Prin aceasta, Elisei a primit puterea de a continua lucrarea duhovnicească a învățătorului său.

În iconografia ortodoxă, Sfântul Ilie este reprezentat cel mai adesea în fața peșterii sale, fiind hrănit de corb, sau înălțându-se la cer într-un car de foc.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie

În calendarul popular românesc, sărbătoarea mai este cunoscută sub numele de Sântilie și marchează mijlocul verii pastorale. În trecut, aceasta era perioada în care ciobanii puteau coborî pentru prima dată în se după urcarea oilor la stână.

În credința populară, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor și stăpânul ploilor, al tunetelor și al fulgerelor. Se spunea că el străbate cerul într-un car de foc și lovește duhurile rele cu un bici de foc.

Aceste reprezentări aparțin tradiției și folclorului popular și nu trebuie confundate cu învățătura oficială a Bisericii.

Printre obiceiurile păstrate în diferite zone ale țării se numără:

• culegerea plantelor de leac, în special a busuiocului, care era pus la uscat sub streșini, în podurile caselor sau în cămări;
• recoltarea primilor faguri de miere;
• aducerea merelor și a mierii la biserică pentru binecuvântare;
• împărțirea fructelor, fagurilor și colacilor pentru pomenirea celor adormiți;
• evitarea muncilor grele în gospodărie și pe câmp.

În unele comunități, oamenii nu mâncau mere înainte de 20 iulie. Primele mere erau duse la biserică, binecuvântate și împărțite copiilor sau persoanelor nevoiașe. Stuparii recoltau în această perioadă primii faguri și îi ofereau rudelor, vecinilor ori celor săraci.

În popor se mai spunea că, dacă tună în ziua Sfântului Ilie, alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. Aceste credințe sunt însă superstiții populare, fără caracter religios sau valoare de învățătură creștină.

Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene

Data de 20 iulie este și Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul fiind considerat ocrotitorul spiritual al aviatorilor.

Asocierea cu lumea zborului pornește de la ridicarea prorocului la cer în carul de foc. În fiecare an, în apropierea acestei date sunt organizate ceremonii militare și religioase în memoria eroilor aviatori.

Anul 1913 reprezintă un reper important în istoria aviației militare românești. La 1 aprilie 1913 a intrat în vigoare prima lege privind organizarea aeronauticii militare din România, aviația și aerostația fiind reunite într-o structură specializată de comandament.

La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul!