Pipirig este pomenit ca reper de hotar într-un act din 1437
Numele Pipirig apare într-un document din 12 martie 1437, potrivit strategiei de dezvoltare a comunei. Mențiunea se află în descrierea hotarelor unor proprietăți legate de Mănăstirea Neamț.
Într-un asemenea act, numele locurilor aveau rol practic: ajutau la delimitarea terenului și la recunoașterea limitelor de către oamenii care îl cunoșteau. Pentru cercetătorul de astăzi, ele păstrează o hartă scrisă a peisajului medieval.
Mențiunea din 1437 este un reper toponimic. Ea dovedește folosirea numelui, fără să descrie neapărat un sat compact, cu vatră și gospodării, în forma cunoscută mai târziu.
O asemenea descriere nu era o hartă desenată, dar îndeplinea o funcție apropiată: stabilea pe unde trebuia urmărit hotarul. Pipirig intră în document prin această geografie a proprietății, alături de repere pe care oamenii vremii trebuiau să le recunoască.
De aici vine și precauția asupra anului 1437. El este relevant pentru istoria numelui și pentru folosirea locului în descrierea teritoriului. Fără alte informații, actul nu spune câte case existau, cine le locuia ori cât de întinsă era vatra. Un articol despre începuturile Pipirigului poate porni de la acest nume păstrat în hotarnică, explicând exact ce dovedește mărturia.
