Consilierii locali de la Târgu Neamț puși să facă treaba pentru care alții sunt plătiți s-o facă

Ședința Consiliului Local Târgu-Neamț din 29 octombrie a început cu o porție de stand-up comedy. Un reprezentant al ADI Protecția Animalelor Neamț a venit cu niște afișe și pliante și le-a explicat consilierilor cum să se implice în campania de sterilizare a câinilor cu stăpân. Să meargă împreună cu ei din poartă în poartă, să convingă oamenii, să promoveze campania. Să pună mâna la treabă.

Numai că orașul Târgu-Neamț contribuie cu bani la această asociație. Iar asociația are angajați, conducere și salarii. Cum vine asta: orașul vă dă bani ca să vă ocupați de problemă, iar voi veniți să le împărțiți consilierilor pliante și sarcini?

Să ne înțelegem. O campanie de sterilizare trebuie promovată, oamenilor trebuie să li se explice, trebuie mers și pe teren. Exact aici începe munca celor care organizează campania. Consilierii pot ajuta. Dar ajutorul lor e una, să ajungă echipa de promovare a unei asociații cu personal plătit e cu totul altceva. Dacă tot ei trebuie să umble din poartă în poartă, cei de la ADI cu ce se ocupă?

Și fiindcă tot vorbim despre bani, merită văzut ce scrie chiar în raportul ADI pentru 2025. Cotizația aprobată pentru Târgu-Neamț: 27.565,20 lei. Venituri din cotizațiile membrilor: 1.299.622,20 lei. Din cheltuielile asociației, 68,5% au mers la personal, cu salarii și contribuții, iar 19,6% la sterilizare și microcipare. Acesta este tabloul pe 2025. Așadar, când se pune problema salariilor, avem personal. Când trebuie convinși oamenii să vină la campanie, căutăm consilieri disponibili.

ADI raportează și sterilizări făcute, inclusiv la Târgu-Neamț. Foarte bine, pentru asta există. Dar intervențiile făcute nu țin loc de răspuns pentru felul în care este organizată următoarea campanie. Cine merge pe teren? În ce zile? Pe ce străzi? Cine preia înscrierile și cine răspunde dacă acțiunea rămâne cu afișele lipite și cu locurile neocupate?

Consilierii ar face bine să înceapă cu întrebările astea. Să le ceară socoteală celor care cheltuiesc banii orașului și să se asigure că îi folosesc în scopul pentru care i-au cerut: pentru protecția animalelor, nu ca să țină pe salarii oameni de partid. Că de plimbat pliante se mai găsește cineva. Mai greu e cu explicat de ce întreținem o structură care vine să ceară altora să-i facă o parte din treabă.

Mai este ceva ce nu trebuie amestecat: campania despre care s-a vorbit este pentru câinii cu stăpân. Sterilizarea lor este necesară și ajută la reducerea înmulțirii necontrolate și a abandonului. Dar câinii aflați acum pe stradă au nevoie de un răspuns al lor. Unde sunt duși după capturare și ce șansă li se dă să ajungă într-o familie?

Bănuiala noastră este că toată scena din ședință riscă să rămână o bifă. S-a venit la Consiliul Local, s-au adus pliante, s-a cerut ajutor. Și gata, campania de conștientizare poate fi trecută la activități. Iar dacă lucrurile nu merg, explicațiile sunt la îndemână: oamenii nu au venit, consilierii nu s-au implicat, s-a încercat, dar nu s-a putut.

Ne temem că această bifă va fi scoasă mai târziu la înaintare când se va ajunge la eutanasieri. Că ni se va explica întâi cât s-a încercat, apoi cât costă ținerea câinilor în adăpost și, la sfârșit, că nu mai există altă soluție. Tocmai de aceea întrebăm de acum ce se pregătește pentru adopții. Ca să nu aflăm despre această grijă pentru animale abia când li se pregătește moartea.

Pe site-ul ADI există pagini despre adopții. Bun. Pentru câinii din Târgu-Neamț vrem să vedem și ce iese din ele: animale prezentate oamenilor, fotografii, informații, cereri preluate și adopții duse până la capăt. O pagină pe internet nu ține locul unei familii pentru un câine. Câți vor fi promovați pentru adopție? Cine se ocupă efectiv de asta și cu ce rezultate?

Iar povestea cu cele 14 zile trebuie spusă întreagă. Sunt 14 zile lucrătoare, iar pentru eutanasierea câinilor nerevendicați sau neadoptați trebuie o decizie pentru fiecare animal, emisă de persoana împuternicită de primar, după parcurgerea etapelor legale. Termenul se stabilește prin acea decizie, iar revendicarea și adopția rămân posibile până la efectuarea procedurii. Să nu ni se servească termenul ca și cum, în ziua a paisprezecea, se apasă singur un buton și nimeni nu mai răspunde pentru nimic.

Mai vrem să știm și cât va plăti orașul de aici înainte. Ce intră în cotizație și pentru ce se cer alți bani? Dacă pentru capturare, transport și cazare se plătește separat, să ni se spună cât, cui și ce primește orașul în schimb. Cu aceeași claritate cu care se cer banii trebuie prezentate și serviciile făcute. Până la ultimul leu și până la ultimul câine.

Oamenii din Târgu-Neamț au dreptul să meargă în siguranță pe stradă. Animalele abandonate au nevoie de oameni care chiar să se ocupe de ele. Nici unii, nici celelalte nu sunt ajutați de o apariție în Consiliul Local și de un teanc de pliante împărțite aleșilor. Iar dacă organizarea se împotmolește, câinii nu trebuie să plătească cu viața pentru neputința celor care încasează bani ca să găsească soluții.

Domnilor de la ADI, veniți cu echipa, cu programul și cu rezultatele. Spuneți ce faceți voi, înainte să le explicați consilierilor ce au ei de făcut. Când e vorba de luat salariile, nu-i chemați pe consilieri în locul vostru. Când e vorba de muncă, de ce îi chemați?

Și, ca să fie foarte clar pentru toată lumea, problema nu este că se cheltuiesc bani, ci ce rezultate ies din cheltuirea lor. Dacă din banii aceștia se face ceva bun pentru animale și pentru oamenii din Târgu-Neamț, asta vrem să vedem. Dar dacă se cheltuiesc sumele și rezultatul ar fi eutanasierea pe bandă rulantă a câinilor adunați din oraș, atunci mai bine nu s-ar apuca de nimic. Lipsa de rezultate e rea. Să plătim ca să se facă rău e și mai rău.

Spus pe șleau: decât să-și ia banii și să ajungă să extermine câine după câine din Târgu-Neamț, mai bine să-și ia salariile, să-și bea cafelele prin birouri și să-și vadă de concediile și vacanțele lor frumoase. Măcar să nu rămână animale moarte în urma acestei activități plătite de noi. Dacă vreți să faceți ceva, faceți ceva bun pentru animale. Dacă tot ce puteți produce sunt eutanasieri pe bandă rulantă, mai bine stați la cafele.