Hram la Agapia. Sub pictura lui Grigorescu, o poveste despre femeile care au schimbat mănăstirea

Avea 20 de ani când a primit de pictat biserica de la Agapia. Stareța Tavefta Ursache îl chemase aici în 1858, iar Nicolae Grigorescu avea să lucreze trei ani la pereții care i-au păstrat până astăzi pictura. În timpul aceleiași înnoiri, mănăstirea primea mobilier lucrat la Viena și Paris. Într-o vale a Neamțului se întâlneau meșteri, comenzi venite din marile capitale europene și talentul unui tânăr care abia își începea cariera. 

Duminică, 8 noiembrie, biserica își sărbătorește hramul. Creștinii ortodocși îi cinstesc pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii Mănăstirii Agapia. Potrivit programului Arhiepiscopiei Iașilor, Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, va săvârși aici Sfânta Liturghie. 

Numele lui Grigorescu îi este familiar aproape oricărui vizitator. Mai puțin cunoscut este numele femeii care l-a ales. Tavefta Ursache a condus restaurarea bisericii mari și i-a încredințat pictura unui artist foarte tânăr. Astăzi, alegerea ei face parte din istoria artei românești, iar lucrările lui Grigorescu sunt printre motivele pentru care oamenii caută Agapia. 

Femeile începuseră să schimbe viața mănăstirii cu o jumătate de secol înainte. În 1803, aici au venit 50 de maici de la Socola, iar așezământul, până atunci locuit de călugări, a devenit mănăstire de călugărițe. Stareță a fost numită Elisabeta Costache, sora mitropolitului Veniamin Costache. Obștea avea și o școală în care se învățau psaltichie, greacă, broderie și țesătorie. 

Agapia pe care au primit-o și au îngrijit-o trecuse deja prin jafuri și războaie. Avea să mai cunoască o încercare grea în septembrie 1821, când a fost devastată și incendiată. Pe latura nordică a bisericii, o inscripție amintește atât focul, cât și refacerea de sub conducerea Elisabetei Costache. Lucrările au fost plătite din veniturile mănăstirii și din ajutorul creștinilor. 

Hramul de astăzi se așază peste această istorie de muncă, pierderi și înnoiri. În biserica ridicată de hatmanul Gavriil Coci, fratele lui Vasile Lupu, fiecare epocă a lăsat ceva – o pisanie, o reparație, o pictură. 

Pentru un vizitator, Agapia poate începe cu numele lui Grigorescu. Pentru cine zăbovește asupra istoriei sale, lângă pictor apar și cele două starețe. Una a avut de refăcut mănăstirea după incendiu. Cealaltă i-a încredințat pereții unui tânăr de 20 de ani. Fără ele, biserica în care este sărbătoare astăzi ar fi arătat altfel.