Realizări și autocritice în plenara P.C.R. Tg. Neamț din 1969
Orice sfârșit de an vine cu un bilanț al realizărilor, al neîmplinirilor, dar și al perspectivelor pentru anul ce vine. În decembrie 1969, comuniștii din orașul de sub Cetate au făcut un bilanț raportând „obţinerea unor rezultate meritorii în îndeplinirea angajamentelor şi a planului de producţie, îmbunătăţirea calităţii produselor, creşterea productivităţii muncii şi dezvoltarea economico-organizatorică a cooperativei agricole de producţieˮ.
Cei aproape 1100 de comuniști, de la muncitori și până la ingineri, au depășit în cele 11 luni ale lui 1969 planul de producție cu „102 la sută, cu o depăşire de 1.400.000 lei, producţia marfă vândută şă încasată — 101,3 la sută, productivitatea muncii îndeplinindu-se în proporţie de 101,1 la sută — reuşind ca în 10 luni, să se obţină 1.235 mii lei economii peste plan la preţul de cost şi beneficiu peste plan, de 2.097 mii leiˮ.
Această adunare de dare de seamă a avut un „caracter de lucru, dezbătând cu spirit de răspundere modalităţile practice de sporire a exigenţei, creșterea rolului conducător al organizaţiilor de partid, şi în mod deosebit, stabilirea amănunţită a măsurilor pentru realizarea ritmică încă în prima lună, a producţiei pe anul 1970ˮ.
Raportul remarca contribuția adusă la depășirea planului de Autobaza de transporturi, cooperativele meşteşugăreşti „Arta Decorativă“, „Unirea„ şi I.I.L. „Ozanaˮ.
Totuși, raportul evidenția și unele lipsuri, precum „insuficienta folosire a timpului de lucru, nerealizarea lunară a planului de producţie în unele secţii ale cooperativei „Unireaˮ, slaba organizare a muncii în cooperativa agricolă, neefectuarea la timp şi de calitate a lucrărilor de sezon şi ca urmare obţinerea unei producţii necorespunzătoare la hectar, unele deficienţe privind aprovizionarea cu mărfuri industriale şi agro-alimentare de către cooperativa de consum.ˮ
Conștienți de răspunderea pe care o au față de soarta producției, comuniștii I. Fornea, D. Vilcu, V. Varvara, C. Chelaru, Gh. Bucur, M. Axinte, au arătat în discursurile lor că vina pentru aceste lipsuri o are în primul rând „organul orăşenesc de partid (sic!) care nu a controlat întotdeauna felul cum se realizează sarcinile, celelalte organizaţii de partid care nu au intervenit cu promptitudine, n-au tras la răspundere pe cei vinovaţi. Era mult mai util dacă şi Mina Răucescu, preşedintele Consiliului orăşenesc al U.G.S.R., Victor Zavalichi, secretarul Comitetului orăşenesc U.T.C., reprezentanţii cel mai autorizaţi al unor organizaţii de masă cu o largă sferă de cuprindere, abordau discuţii mai concrete, convingătoare — arătând în mod critic şi autocritic cazurile neajunsurilor şi în acelaşi timp, sugerând găsirea unor soluţii optime pentru remedierea lor. Aceştia, cît şi alţii, s-au mulţumit doar să raporteze sau pur şi simplu să repete, într-o altă formă, cele spuse de antevorbitori. Pe viitor, aşa cum a subliniat în intervenţia sa tovarăşul Vasile Dascălu, secretar al Comitetului judeţean Neamţ al P.C.R., se cere din partea Comitetului orăşenesc de partid, a celorlalte organizaţii de bază, tuturor comuniştilor — eforturi sporite pentru realizarea cu succes a importantelor sarcini care le vor sta în faţă.ˮ
Concluziile raporturile puneau acent pe întărirea disciplinei, desfășurarea unei munci politice subordonată sarcinilor de producţie care să fie pricipalele obiective ale organului de conducere din oraș.
Plenarea P.C.R. Tîrgu Neamț a arătat dacă mai era nevoie, „hotărirea comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii din oraşul Tirgu Neamţ de a depune eforturi susţinute pentru ca sarcinile reieşite din hotărârile Congresului al X-lea cât şi din cuvântarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la recenta Plenară a C.C. al P.C.R. să fie îndeplinite şi depăşite într-un mod cît mai corespunzător.ˮ
prof. Emanuel Balan
Sursa: „Ceahlăulˮ, nr. 576, 25 decembrie 1967, p. 1-2.