146 de ani de la nașterea lui Traian Vuia – inventator și pionier al aviației mondiale

Traian Vuia ( n. 17 august 1872 – d. 3 septembrie 1950) s-a născut într-o familie de ţărani din satul Surducul Mic, în Banat (astăzi localitatea îi poartă numele). Scrisul şi cititul le-a învăţat la şcoala din Bujor, apoi a urmat restul claselor elementare la şcoala din Făget.

Studiile secundare le-a efectuat la Liceul de stat din Lugoj, unde, Coriolan Brediceanu (avocat și politician) avea sa-i ofere mult sprijin în proiectul ce avea să schimbe istoria omenirii.

Vuia și-a manifestat atracția și interesul pentru noțiunea de zbor încă de la zece ani, când a început să meșterească și sa perfecționeze zmeie. Apoi, la liceu, elevul Vuia își însușește noțiuni de fizică și mecanică și încearcă să-și explice principiul de funcționare al unui aparat de zbor.

În 1892 susţine examenul de Bacalaureat, după care pleacă la Budapesta pentru a-şi continua studiile. Aici a studiat la Şcoala Politehnică (1892) şi la Facultatea de Drept. Va obține doctoratul în ştiinţe juridice în 1901, cu lucrarea „Militarism şi industrialism, regimul de statu şi de contractu”. Din cauza dificultăţilor financiare nu va absolvi Şcoala Politehnică.

În anul 1902 pleacă la Paris, dorind să construiască în capitala Franţei un „aeroplan-automobil”, iar la 16 februarie 1903 înaintează Academiei de Ştiinţe din Paris un memoriu despre „aeroplanul-automobil” pe care îl proiectase, dar proiectul său a fost respins de forul ştiinţific francez care a considerat că aparatele de zbor mai grele decât aerul nu puteau să zboare.

Visul începe să se materializeze, un an mai târziu. În 1904, Vuia începe să construiască un motor pentru care obține și brevet în Marea Britanie, iar aparatul va fi gata în decembrie 1905. Se va numi Vuia 1. Era poreclit „Liliacul” datorita formei sale si avea 250 de kg, o suprafața de susținere de 14 metri pătrați și un motor de 20 CP.

„Liliacul” a zburat pe data de 18 martie 1906. A accelerat 50 de metri, s-a ridicat un metru, a zburat 12 metri după care elicele s-au oprit, iar aparatul a căzut.

Anumiți istorici au pretins ca Vuia s-ar fi inspirat de la o machetă a unui aeroplan construit de Clement Ader, cu care se presupune ca inventatorul ar fi zburat în 1897. Cu toate acestea, diferențele între cele două mașini sunt extrem de mari. Oamenii de știință din domeniul aviației au demonstrat că mașina lui Clement Ader nu a putut zbura niciodată tocmai din cauza aripilor prost concepute.

În 1907, după mai multe zboruri autopropulsate, Vuia a considerat că problema zborului mecanic a fost rezolvată. Presa străină a pus pe prima pagina reușita lui Vuia de a zbura cu un aparat mai greu decât aerul, eveniment fără precedent în istoria aviației de atunci.  Vuia nr. 2 a zburat 70 de metri, a decolat normal și a aterizat normal.

Între 1918 si 1925, Traian Vuia avea să conceapă și să realizeze 2 elicoptere pe care intenționa să le treacă în producție de serie în Romania, un proiect rămas doar un vis.

A lucrat la Ministerul francez al Apărării, unde preocupat de problema realizării unui motor performant, a reușit, în 1925, împreună cu prietenul său Victor Tatin , să-și înscrie numele pe o invenție cu o îndelungă utilizare în construcția centralelor termice: generatorul de aburi cu combustie internă și ardere catalitică.

În primăvara anului 1918 a fost unul dintre iniţiatorii Comitetului Naţional Român din Transilvania, militând pentru unirea Ardealului cu România.

Traian Vuia s-a stins din viață pe 3 septembrie 1950, fiind inmormântat la Cimitirul Bellu din București. A fost ales membru de onoare al Academiei Romane, iar Aeroportul Internațional Timișoara îi poartă numele.

Traian Vuia este românul care a avut un rol cheie în evoluția aparatelor de zbor în întreaga lume. El a fost cel care a avut inspirația fără de care, poate, lumea de astăzi nu ar fi beneficiat de confortul aeronavelor actuale și timpul redus comparativ cu distanța parcursă.