15 noiembrie: Cuviosul Paisie Velicicovschi, mare stareț al Mănăstirii Neamț

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi, 15 noiembrie, pe Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, starețul mănăstirilor Dragomirna, Secu și Neamț, un neobosit practicant al rugăciunii inimii, cărturar și filantrop.

Cuviosul Paisie a fost unul dintre cei mai mari stareţi pe care i-a avut monahismul românesc și care a viețuit pe meleaguri nemțene.

S-a născut în 1722 în Poltava- Ucraina, într-o binecuvântată familie preoțească. În  viața monahală,  a intrat la vârsta de 19 ani, la Mănăstirea Medvedeski. Vine în Moldova în 1745 și se stabilește la schitul Trăisteni – Râmnicu Sărat, apoi la Mănăstirea Dălhăuți.

În 1746 se duce pe Muntele Athos, unde se nevoiește ca sihastru patru ani de zile. În 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, și primește numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah și întemeiază o obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie.

Se reîntoarce în Moldova împreună cu toți ucenicii săi și se stabilește la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoiește doisprezece ani. Aici, Cuviosul Paisie formează o obște mare de 350 de călugări și traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți. Devine astfel ctitorul Filocaliei în limbile română și slavonă.

În anul 1775, Moldova de Nord căzând sub ocupație austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, în data de 14 octombrie, împreună cu 200 de monahi. Aici se nevoiește patru ani, timp în care continuă aceeași rânduială de viață duhovnicească atonită, ca și la Dragomirna.

În 1779 se mută la Mănăstirea Neamț cu o mare parte din obștea de la Secu, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț.Timp de 15 ani, cât a fost stareț al celor două mănăstiri unificate, Neamț – Secu, Cuviosul Paisie păstrează cu sfințenie același regulament de viață monahală din Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce privește rânduiala sfintelor slujbe, cât și nevoința monahilor la chilie. Marele stareț venea cel dintâi la sfintele slujbe și neîncetat se ruga cu rugăciunea inimii, vărsând în taină multe lacrimi.

O atenție deosebită a acordat Cuviosul Paisie de la Neamț traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând, astfel, șirul traducerilor de la Dragomirna și Secu. În acea perioadă, Mănăstirea Neamț devine o adevărată academie patristică și duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte țări ortodoxe.

Pentru sfințenia vieții sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamț era cunoscut în toate țările ortodoxe, de la Muntele Athos până în Lavra Peșterilor din Kiev și de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei. De aceea, în 1790, mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, l-a făcut arhimandrit. În vremea aceea, mulți dregători, boieri și chiar ierarhi sau domnitori poposeau la Mănăstirea Neamț, dorind să vadă pe acest mare stareț cu viață sfântă. Influența lui a fost mare asupra multor mănăstiri și schituri din Moldova: Dragomirna, Secu, Neamț, Agapia, Văratec, Bisericani, Râșca, Vovidenia, Pocrov, Tarcău, precum și Cernica, Robaia, Căldărușani etc., din țara Românească.

Pe 15 noiembrie  1794 a trecut la Domnul, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de întreaga obște a celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruși, ucraineni, greci, bulgari. A fost înmormântat în gropnița bisericii mari, zidită de Voievodul ștefan cel Mare și Sfânt.

În 1988, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe Cuviosul Paisie de la Neamț. În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în rândul sfinților a Cuviosului Paisie de la Neamț, cu 15 noiembrie- data de prăznuire în calendat.

În anul 2014, sfintele moaște al Cuviosului Paisie Velicicovschi au fost descoperite, după cum informa agenția de știri Basilica:

„Prin binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, s-a făcut cercetarea mormântului care se află în Biserica Înălţării Domnului, şi a binevoit Bunul Dumnezeu ca să descoperim sfintele moaşte ale Sfântului Paisie de la Neamţ. De aceea, cu bucurie mare vă putem spune că în data de 19 mai, anul 2014, s-a făcut aşezarea în raclă a osemintelor acestui mare îndrumător şi înnoitor al vieţii monahale.

Este o binecuvântare faptul că ne putem închina sfintelor moaşte atât pentru noi, mănăstirea Neamţ şi întreaga zonă, cât şi pentru Bisericile surori din Ucraina şi din cele ţările celor 110 mănăstiri cu care Sfântul a ţinut legătura încă din timpul vieţii. (…) Putem spune că dubla denumire a Sfântului Paisie are un sens aparte, fiindcă el s-a păstrat până în zilele noastre şi aici la Mănăstirea Neamţ, cât şi în toate ţinuturile care s-au bucurat de prezenţa şi binecuvântarea lui”, a spus părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, stareţul mănăstirii Neamţ.