29 februarie, ziua care vine o dată la patru ani

O dată la patru ani, avem o zi în plus – 29 februarie, iar anul totalizează 366 de zile, în loc de 365 de zile. Pentru unii, este un fapt nesemnificativ, pentru alții… o altă șansă de a înțelege încă că fiecare moment contează și trebuie prețuit.

Avem o zi suplimentară din patru în patru ani fiindcă perioada de rotație a Pământului în jurul Soarelui este de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 46 de secunde.

Povestea zilei de 29 februarie datează de pe timpul împăratului roman Iulius Cezar.  Din cauza celor aproape 6 ore în plus care nu erau incluse în an,  la un momentdat lunile anului nu mai corespondeau cu anotimpurile.  Împăratul a adăugat noă zile în anul 45 înainte de Hristos, an numit de istorici Anul Confuziei. O dată la patru ani, se mai adăuga o zi în plus pentru a sincroniza anul calendaristic cu durata dintre  un echinocțiu și celălalt. Tehnica a fost folosită până la reforma gregoriană din anul 1582. Calendarul iulian avea o eroare de 11 minute anual, respectiv de o zi o dată la 128 de ani.

O soluție mai bună a fost găsită de Papa Gregoriu. Fiindcă echinocțiul din calendar e decalase față de cel real cu zece zile, capii bisericii din Evul Mediu erau derutați în a stabili data Paștelui. Papa Gregoriu  a considera că un an ar trebui să devină bisect: dacă anul este perfect divizibil la 100 nu este an bisect decât dacă este, de asemenea, perfect divizibil la 400. Aceasta înseamnă că anul 2000 a fost bisect și 2400 va fi bisect, dar anii 1800, 1900, 2100, 2200 etc nu au fost/vor fi, deși se divid la 4 și la 100.

Nici calendarul Gregorian nu este perfect, însă eroare de suprapunere cu măsurătoarea exacă a rotirii Pământului în jurul Soarelui ete de numai 17 secunde. Așadar, va trebui făcută o corecție suplimentară o data la 3.236 de ani. 🙂