Blebea, satul cunoscut pentru fabrica lui Kogălniceanu

În cele ce urmează voi prezenta o scurtă istorie a cartierului Blebea, de peste apa Ozanei, azi parte a orașului Târgu Neamț.

Numele cartierului vine de la vornicul Gheorghe Blebe, care pe la 1677-1681 a cumpărat casele și mai multe poieni din capul dealului Boiștei, de la urmașii lui Miron Ciogolea șoimar, pe care ulterior le-a dat danie Mănăstirii Neamțului, așa cum îl găsim ca moșie a Schitului Vovidenia până la secularizare, în 1863. Aici s-au mutat o parte a locuitorilor fostului sat Mănești.

În 1774 este înglobat târgului, până la 1816, când devine sat.

În 1820 este din nou atașat târgului pentru ca la 1832 să devină parte a comunei Boiștea, iar din 1871 parte a comunei Petricani.

Populatia a crescut lent, la 1774 erau 29 de locuitori, iar Condica visteriei Moldovei, pe 1816, menționa 7 locuitori scutiți de bir de către mănăstire, pentru ca recensământul din 1992 să dea pentru Blebea-791 de locuitori.

Aici, la 1853, Mihail Kogălniceanu ridica Fabrica de postav, mutată în 1885 de noul proprietar, colonelul Eugen Alcaz, la Buhuși. Kogălniceanu mărturisea într-o scrisoare adresată Mitropolitului în 1852 că a construit fabrica din dorința de a da un izvor de îmbogățire Tîrgului Neamț.

Locul a fost luat de la Mănăstirea Neamț în schimbul a zece ocă de ceară anual pe care trebuia să le dea mănăstirii și plata unui bezmăn. Din cauza problemelor financiare, Kogălniceanu vinde fabrica în 1879.

Prin decretul regal 3224 din 1925, satul Blebea era alipit orașului Târgu Neamț unde va rămâne până în prezent.

În satul Blebea a funcționat și o școală primară înființată după 1864, cu local propriu din 1868. Primul învățător al acestei școli a fost Gheorghe Crăciun, urmat de Mihai Poescu și Nicolae Stamate. Între 1875 și 1880, școala nu a funcționat din lipsă de învățători, pentru ca în 1880 să fie redeschisă pentru scurt timp cât a funcționat învățătorul Toma Scobai, școala fiind frecventată de circa 40 de elevi.

Închisă din nou, este redeschisă în 1894, funcționând ca școală de sine stătătoare până în anul 2004, când este închisă. În anul 1903 este construit o nouă clădire, școala primind și trei hectare de pâmânt pentru practica elevilor.

Dintr-o statistică a Primăriei pe anul 1926, aflăm că director al acesteia era învățătorul Ion Scobai. Situația școlilor din oraș în anii 1937-1939, arată că la Școala mixtă Blebea fucționau Scobai Ion, Turcu Aurora, Matasă Mihail și Nicu Gheorghe. În anii 60 , Școala nr. 4 Mixtă avea două posturi de învățători în regim simultan cu învățătorii Vasile și Maria Istrate. În 1965, Scoala Elementară nr. 4 Blebea devenise deja gimnazială cu Bârliba Constantin-director și Apetroaie Săvel, Apetroaie Georgeta și Vasiliu Maria, învățători, Afloarei Dumitru, Onoifrei Vasile, Toedorescu Mihai, Silvestru Dumitru si Vasilca Sofia, profesori.

Biserica satului cu hramul Sfinții Voievozi ar fi fost construită între anii 1828 și 1832, fiind sfințită de protoereul Grigore Buțescu, clopotnița fiind ridicată în anul 1838. A fost reparată în 1893. În perioda interbelică biserica avea 17 hectare de pământ. În prezent lângă vechea biserică a fost ridicată o altă biserică prin strădania preotului Platon.

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

SJAN Neamț, Fond Primăria Tg Neamt, dosar 1926, dosar P62/1965;

                       Fond Revizoratul dosar 1202/1937-1939;

Gavril Luca, Târgu Neamț. Monografie, Piatra Neamț, 2008;

Vasile Vrânceanu, Călător prin orașul Târgu Neamț de altădată și de astăzi, vol. II, f.a.;

Giosan Stela, Scrisori autografe Mihail Kogălniceanu în fondul documentar botoșănean, în „Acta Moldaviae Septentrionalisˮ, V-VI, Botoșani, 2006-2007;