Cățelușul care păzește Casa Domnului

Afară e frig, însă viteza cu care își mișcă involuntar codița încălzește orice privire. L-am zărit în curtea Bisericii  Sf. Spiridon din Târgu Neamț.

Un suflet nou, viu printre mormintele celor plecați.

Pășește timid în urma trecătorilor. Nu cerșește, cum fac oamenii pe care deseori în găsim la poarta bisericilor. Doar te privește cu ochii lui mari și rotunzi, cârnind des din năsucul umed. Probabil și-ar dori să fie iubit și alintat. E vioi și dolofan, semn că primește mâncare de la oamenii bisericii.

Am ieșit din curtea cimitirului și m-am uitat înapoi. Cățelușul se oprise în poartă. Era singurul cu suflare în perimetrul celor plecați în veșnicie. N-a făcut niciun pas înainte, spre o lume necunoscută, plină de pericole dacă ești mic și al nimănui.

Casa Domnului e și casa lui. Însă… mă gândesc că ar fi un cadou tare frumos pentru un pui de târgunemțean.

Un cadou cu suflet.

A.T.