Cele trei tipuri de prietenie, potrivit lui Aristotel
Aristotel, cel mai mare filozof şi om de ştiinţă al lumii antice, a reușit să facă o clasificare a prieteniei actuală și acum. Aristotel numea prietenia dintre oameni drept una dintre adevăratele bucurii ale vieții, și a crezut că o viață completă este imposibilă, dacă din aceasta lipsește adevărată prietenie.
„În sărăcie sau în alte rele, singurul refugiu pentru un om rămâne prietenul.”
În practică, de multe ori se întâmplă contrariul: atunci când ai o problemă, prietenii se fac nevăzuți.
Doar Aristotel a putut să vadă diferențele dintre tipurile de prietenie, în fiecare evidențiind caracteristicile lor. Iată care sunt acestea:
-
Prietenie cu folos
În astfel de relații, Aristotel spunea că nu există un puternic atașament spiritual între părți. În acest caz, prietenia se bazează mai mult pe beneficiile pe care le primește unul de la celălalt. Prieteniile cu folos sunt temporare și pline de evenimente: de îndată ce se va încheia sursa de beneficii, prietenia va înceta, de asemenea.
Aristotel a susținut că aceste prietenii sunt cele mai frecvente printre adulți. Un exemplu e prietenia din mediul de afaceri sau de la locul de muncă. Te poți bucura sincer de comunicarea cu partenerii/ colegii, dar de îndată ce îți schimbi locul de muncă, este posibil ca „prietenia” dintre voi să înceteze.
-
Prietenie cu plăcere
Cel de-al doilea tip de prietenie, potrivit lui Aristotel, se bazează pe plăcere și este mai frecventă în rândul tinerilor. Gândiți-vă la prietenii voștri din tmpul școlii sau al facultății. Relația voastră s-a bazat pe emoțiile similar pe care le-ați experimentat în timpul unei distracții/ ore de curs. Și chiar dacă în această prietenie ambele părți au simțit plăcere datorită intereselor comune, din păcate, nu este de lungă durată.
Oamenii se maturizează, gusturile, interesele sau valorile lor se schimbă, iar înțelegerea reciprocă, care a fost mai devreme, de regulă, este pierdută. Și pe măsură ce apar noi preferințe, apar și noi prieteni.
-
Prietenia virtuoasă
Această ultimă formă de prietenie, conform clasificării lui Aristotel, este cea mai populară dintre toate. De obicei, este numită prietenie adevărată. Nu se bazează pe beneficii efemere sau pe plăcere și, prin urmare, este de lungă durată. Fundamentul unei astfel de prietenii este recunoașterea reciprocă a meritelor pe care toată lumea le apreciază. În aceste relații, calitățile umane oferă impuls pentru ambele părți de a menține afecțiunea prietenoasă.
Dacă primele două exemple de prietenie eru considerate bruște și de scurtă durată de către Aristotel, prietenia virtuoasă presupune încredere reciprocă, care are nevoie de mai mult timp pentru a fi construită. Este important ca fiecare participant să manifeste același grad de diligență. Iar acest lucru înseamnă că nu toată lumea este capabilă de o astfel de prietenie. Pentru aceasta, o persoană trebuie cel puțin să aibă anumite calități morale, datorită cărora astfel de relații sunt posibile.
***
Oamenii cărora nu le este caracteristică empatia sau de capacitatea de a avea grijă de ceilalți, rareori pot face față unei adevărate prietenii. Caracterul și atitudinea lor față de lucruri tind să construiască prietenii aleatorii bazate pe beneficii sau plăceri. În plus, prietenia virtuoasă implică responsabilități suplimentare. La baza acestei prietenii se află nu doar interesul, ci și dificultățile comune pe care prietenii se ajută reciproc să le depășească.
Pe lângă longevitate, farmecul unor astfel de relații constă în faptul că acestea includ condițiile de bază ale primelor două tipuri de prietenie – beneficiu și plăcere. Respectul reciproc dintre oameni formează între ei un grad înalt de încredere, ceea ce face ca și comunicarea între prieteni să fie mai interesantă și, prin urmare, mai plăcută.