Cine a fost Baba Dochia?

       Baba Dochia simbolizează unul dintre cele mai importante mituri românești. Pare imposibil ca unui român să nu-i sune cunoscut acest nume și să nu fi auzit nicio poveste legată de renumitele ei cojoace, mai ales dacă este elev. Am constatat că lucrurile nu stau chiar așa. Ne rămâne doar speranța că marea majoritate a târg-nemțenilor cunosc mitul babei Dochia, însă nu erau prin preajmă să ne răspunda.

        O variantă a mitului spune că Baba Dochia avea un fiu pe nume Dragobete. Acesta s-a căsătorit din dragoste, fără acordul mamei.

Fiindcă nu-și suporta nora, i-a dat acesteia, într-o zi friguroasă de iarnă, un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când nu albește lâna. Fata a încercat din răsputeri să-i facă pe plac Dochiei, însă nu a reușit. Plângea, disperată că nu poate să se întoarcă acasă, la soțul ei iubit.

Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a dat o floare roșie. Fata a pus-o în apa unde spăla ghemul și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. S-a întors acasă, fericită că a dus la bun sfârșit încercarea soacrei. Baba Dochia s-a enervat și a acuzat-o că îl înșeală pe Dragobete cu Mărțișor (așa îi spunea fata, nu-l recunoscuse pe Iisus).

Convinsă că a venit primăvara (cum altfel putea Mărțișor să aibă floarea?!) baba Dochia urcă pe munte cu turma de oi. Pe parcursul călătoriei sale își scoate, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până rămâne fără niciunul. Dar vremea s-a schimbat. Dacă la începutul călătoriei era soare, acum ningea și totul începuse să înghețe.

Baba Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Chiar și în zilele noastre se pot observa stâncile pe muntele Ceahlău- mărturie vie a acestui mit românesc.

 Andreea Trăsnea