Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
Search
miercuri 20 noiembrie 2019
  • :
  • :

DACII LIBERI DIN SUBCARPAŢII NEAMŢULUI

ceramica-1Pentru că zonele răsăritene ale Carpaţilor nu au fost incluse între graniţele Imperiului Roman, comunităţile umane de aici sunt cunoscute în istorie şi sub numele de daci liberi. Sursele antice menţionează că o parte a acestora formau triburile carpilor, care şi-au întemeiat aşezări în aproape toate zonele geografice.

Despre dacii liberi din zona subcarpatică a Neamţului, care au trăit aici în sec. II-III d. Chr., se cunosc informaţii consistente, dar totuşi prea puţine pentru o reconstituire fidelă a societăţii acelor vremuri. Cercetările efectuate până în prezent au dovedit faptul că arealul despre care am făcut vorbire a fost intens locuit de către aceste grupuri de populaţii. Dacii liberi îşi întemeiau aşezările pe terasele inferioare şi mijlocii ale râurilor, pe pantele însorite ale dealurilor, pe platouri şi mai rar în zonele înalte. Spre deosebire de dacii din perioada clasică, triburile carpilor nu au avut fortificaţii, aşezările lor fiind deschise şi uneori de mari dimensiuni. Locuinţele, uşor adâncite în sol sau de suprafaţă, erau construcţii simple din lemn, lipite cu lut. Din acest motiv, nici nu au rămas urme foarte consistente ale acestor case, care, de cele mai multe ori, sfârşeau prin incendiere. În partea de nord-est a judeţului Neamţ au fost cercetate parţial câteva aşezări ale dacilor liberi, precum cele de la Târpeşti, Topoliţa, Războieni şi Răuceşti.

Cele mai importante activităţi economice erau agricultura, creşterea vitelor şi meşteşugurile. Dintre acestea din urmă, olăritul a avut un rol deosebit, fapt argumentat de numeroasele vestigii arheologice cunoscute în prezent. Cea mai mare parte a olăriei a fost lucrată în ateliere locale, dar un anumit procent se datora importurilor din lumea romană. Ne referim aici la acele vase numite amfore, folosite pentru transportul şi păstrarea vinurilor şi a uleiurilor. În unele situaţii, prezenţa unor ştampile sau însemne pe aceste amfore indică atelierele unde au fost produse şi confirmă practicarea unui comerţ susţinut şi la distanţe mari. Legăturile comerciale priveau lumea romană, dar şi diferitele populaţii germanice, aflate la răsărit şi la nord de triburile dacilor liberi.

Tot în cadrul activităţilor meşteşugăreşti, prelucrarea metalelor a generat o mare varietate de produse. Se produceau în special unelte, arme, dar şi obiecte de podoabă deosebite.ceramica-2

Un aspect important de reţinut se referă la circulaţia monetară. După cum bine se ştie, dacii liberi nu au avut o monedă proprie, ei au folosit moneda romană – denarul. Dacă în aşezări şi morminte numărul monedelor este destul de mic, în cazul tezaurelor monetare situaţia e total diferită. În prezent, sunt cunoscute mai multe tezaure monetare de argint, alcătuite din zeci şi chiar sute de monede romane, emise de împăraţi diferiţi. Scopul acestor depozite de monede era fie acela de acumulare a unui metal preţios, fie se pot bănui chiar implicaţii cultuale. În arealul din vecinătatea Târgului Neamţ au fost descoperite mai multe tezaure monetare, cele mai bine cunoscute fiind cele de la Ghindăoani şi Târpeşti.

Deşi cercetările arheologice şi interpretările istorice încă mai pot aduce noi informaţii, am considerat util să prezentăm, chiar şi într-o formă succintă, elementele definitorii ale comunităţilor de daci liberi care au trăit acum 1700-1800 de ani în zona subcarpatică a Neamţului.

Dr. Vasile Diaconu

(sursa imaginilor – arhiva CMJ Neamţ)




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *