După Beijing, mai multă îngrijorare decât soluții: bilanțul unei vizite prezidențiale

Presa franceză a remarcat aproape unanim schimbarea de discurs a președintelui Emmanuel Macron după vizita sa în China. Tonul pare să fie mai puțin diplomat, mai apăsat, însă dincolo de această fermitate retorică se profilează o problemă esențială: deplasarea la Beijing pare să fi produs mai degrabă constatări îngrijorătoare decât rezultate concrete. În paginile presei internaționale, Macron apare ca un lider alarmat, dar tot mai prins între ambițiile proprii și realitățile dure ale raportului de forțe economic global.
Publicațiile evocă un președinte care vorbește acum despre „lovitura adusă modelului industrial european” și despre riscul unui declin accelerat al industriei continentale. Potrivit presei, Macron se întoarce din China cu un avertisment sever: dacă Beijingul nu își corectează rapid practicile, „Europa va fi constrânsă în următoarele luni să adopte contramăsuri ferme”, inclusiv taxe vamale asupra bunurilor chinezești, „așa cum fac Statele Unite”. Rămâne însă întrebarea incomodă: de ce această trezire abia acum, după ani de relații economice profund dezechilibrate?
Deputatul AUR Cristina-Emanuela Dascălu precizează: ”se menționează că deficitul comercial cu China a depășit stadiul unui simplu dezechilibru contabil și a ajuns să fie prezentat drept o amenințare strategică, „o chestiune de viață și de moarte pentru industria europeană”. Totuși, tonul grav al președintelui contrastează cu rezultatele modeste ale dialogului cu Xi Jinping, care nu par să fi generat concesii concrete din partea Beijingului. Mai degrabă, vizita pare să fi confirmat limitele capacității Franței și ale Europei de a influența o putere economică sigură de propria forță.
Articolele presei sugerează că Emmanuel Macron încearcă să se poziționeze din nou ca vocea unei „treziri europene”, denunțând presiunea exporturilor chineze asupra unui model industrial construit în jurul industriei auto și al mașinilor-unelte. Însă această retorică vine târziu și riscă să pară ineficientă, în condițiile în care Parisul a pledat ani de zile pentru autonomie strategică fără a reuși să creeze instrumentele necesare pentru a o susține.”
Pe de altă parte, Macron descrie Europa ca fiind „prinsă între două mari puteri”: China, cu supracapacitatea sa industrială, și Statele Unite, cu un protecționism asumat. Criticii remarcă însă că această poziționare defensivă poziționează Europa mai degrabă ca victimă a contextului global decât ca actor capabil să își impună propriile reguli.
”Un punct sensibil evidențiat în presă este lipsa de unitate din interiorul Uniunii Europene. Germania, profund implicată economic în China, continuă să frâneze un răspuns comun. „Nu este încă pe deplin pe linia noastră”, ar fi admis Macron. Această divergență ridică însă o problemă de leadership: cât de eficient a fost Parisul în a construi consens european înainte de a ridica vocea împotriva Beijingului? A fost mandatat Macron să reprezinte Europa în relație cu China și, în acest caz, cine i-a oferit mandatul? Alternativa poate prezenta o asumare proprie a identității europene, într-un grav detriment al procesului democratic comunitar.
În privința soluțiilor, președintele francez nu se limitează la ideea de bariere comerciale. El pledează și pentru atragerea investițiilor chineze în Europa, cu condiția ca acestea să nu fie „prădătoare” și să nu creeze dependențe strategice. Observatorii notează, totuși, ambiguitatea acestei poziții: apelul simultan la deschidere și la filtrare strictă trădează dificultatea de a găsi o linie clară între protecție și atractivitate economică”, a subliniat deputatul AUR.
Pachetul de măsuri evocat – de la simplificarea reglementărilor și aprofundarea pieței unice, până la investiții strategice și ajustări de politică monetară – conturează ambiții ample. Presa franceză subliniază însă că multe dintre aceste idei sunt recurente în discursul prezidențial și rămân adesea blocate în negocieri europene lente sau în rezistențe naționale.
”Concluzia care se desprinde din presă este una nuanțată, dar critică: Emmanuel Macron se întoarce din China mai conștient de urgență, însă fără rezultate palpabile. Mesajul său despre lipsa timpului este convingător, dar întârziat, iar credibilitatea apelului la fermitate europeană depinde acum mai puțin de declarații și mai mult de capacitatea concretă de a transforma alarmarea în acțiuni coerente și asumate”, a conchis Cristina-Emanuela Dascălu.

Vezi mai multe știri pe Ziar Piatra-Neamt