FOTO/ La Școala Domnească din Târgu-Neamț, dovlecii au prins chipuri, iar copiii au dat culoare toamnei

În octombrie, când frunzele se desprind de pe ramuri și curțile se umplu de nuanțe arămii, școala poate deveni mai mult decât un loc al lecțiilor scrise pe tablă. Poate fi un spațiu în care copiii descoperă lumea atingând-o, o înțeleg jucându-se și învață să creeze împreună. La Școala Gimnazială Domnească din Târgu-Neamț, dovlecii au fost, timp de o săptămână, personajele principale ale unei povești despre creativitate, curiozitate și bucuria de a fi copil.

Unii au venit la școală rotunzi și greoi, alții mai mici, cu forme neregulate, numai bune de stârnit imaginația. În scurt timp, bostanii au început să capete personalitate. Unul ajunsese deja, făcut de acasă, un personaj de poveste, altul se transforma într-un animal haios, iar câte unul părea că așteaptă doar o pereche de ochi mobili pentru a-și dezvălui adevărata fire.

Așa a prins viață „Festivalul Dovleacului”, un proiect desfășurat atât în școală, cât și în grădinița aflată în subordinea Școlii Gimnaziale Domnești din Târgu-Neamț, care i-a adus împreună pe preșcolari și pe elevii din ciclul primar. Dincolo de decorul portocaliu și de veselia specifică anotimpului, activitățile au avut un rost limpede: să le ofere celor mici ocazia de a descoperi, de a experimenta și de a învăța prin joc.

De la sămânță, la poveste

Povestea a început cu întrebări. Cum crește un dovleac? Ce ascunde în interior? De ce nu seamănă unul cu celălalt? În prima zi afestivalului (luni, 12 octombrie), lecturile tematice, ghicitorile și materialele educative au deschis drumul către lumea bostanilor. Copiii au urmărit etapele de dezvoltare ale plantei, de la sămânță la fructul copt, iar apoi au trecut de la teorie la descoperirea nemijlocită.

Cu dovlecii în față, au cercetat forme, au observat texturi și au comparat dimensiuni. Pentru un adult, un asemenea exercițiu poate părea simplu. Pentru un copil, însă, fiecare detaliu descoperit devine o mică aventură. În locul unei lecții învățate mecanic, a apărut o experiență pe care cei mici au putut să o vadă, să o atingă și să o înțeleagă.

A doua zi a festivalului, imaginația a primit hârtie și creion. Fiecare copil și-a desenat propriul plan, încercând să răspundă unei întrebări aparent banale: ce ar putea deveni dovleacul meu? Ideile au prins contur în schițe, iar materialele pregătite pentru ateliere au anunțat apropierea momentului în care desenele urmau să iasă din pagină.

Următoarea zi, au apărut pensulele, culorile, cartonul, firele de lână, frunzele uscate și ochișorii mobili. Cu răbdare și îndrumarea cadrelor didactice, dovlecii au început să se transforme. Au primit chipuri, păr, accesorii și expresii care îi făceau să pară gata să intre într-o poveste. Fiecare lucrare a devenit diferită, pentru că fiecare copil a venit cu propria idee și propriul fel de a privi lumea.

Când curtea școlii devine teren de joacă

Dacă zilele de atelier au pus la încercare imaginația și îndemânarea, joi, 15 octombrie- ziua dedicată „Olimpiadei Bostăneilor”- a adus mișcare, competiție și multă energie. Terenul de sport și curtea grădiniței au devenit locuri de întrecere, unde dovlecii au avut din nou roluri neașteptate.

În ștafeta „Rostogolește dovleacul”, participanții au trebuit să-și pună la încercare coordonarea și atenția. La „X și 0”, mini-dovlecii au ținut locul pieselor de joc, iar proba „Ghicește greutatea” a transformat estimarea într-un exercițiu matematic cu miză distractivă.

Aici, învățarea s-a mutat din caiet în mișcare. Copiii au exersat spiritul de echipă, au respectat reguli, au făcut estimări și au descoperit că o competiție poate fi, înainte de toate, o ocazie de a participa și de a se bucura împreună.

O expoziție în care fiecare dovleac spune altceva

Vineri, 16 octombrie, după zile de povești, schițe, culoare și mișcare, a venit momentul întâlnirii cu rezultatele. Sala de sport a școlii și holurile grădiniței s-au transformat în spații expoziționale, în care lucrările copiilor au adunat laolaltă întreaga săptămână.

Dovlecii nu mai erau doar fructe de toamnă. Deveniți personaje, mici construcții artistice sau obiecte decorative, fiecare purta urmele unei idei și ale unei alegeri. Unii atrăgeau privirea prin culori, alții prin detalii sau prin umorul cu care fuseseră imaginați. Împreună, alcătuiau o expoziție în care diversitatea era, poate, cea mai frumoasă reușită.

Pentru copii, asemenea momente înseamnă șansa de a-și vedea munca apreciată și de a descoperi că o idee personală poate deveni parte dintr-un rezultat colectiv. Pentru profesori, sunt prilejul de a vedea cum învățarea capătă forme care nu încap întotdeauna între coperțile unui manual.

Mai mult decât o sărbătoare a toamnei

Inițiativa a fost propusă și coordonată de Oana Maria Movilă, profesor pentru învățământul primar, și Miruna Vrânceanu, profesor pentru educație timpurie, care au reunit în jurul proiectului o echipă numeroasă: 22 de educatoare și 12 învățători, implicați în activitățile desfășurate la Școala Gimnazială Domnească și la grădinița din subordinea acesteia.

În total, aproximativ 550 de copii au fost parte din această aventură a toamnei. Pentru unii, dovleacul a devenit personaj de poveste; pentru alții, material de experiment, provocare sportivă sau prilej de a-și pune imaginația la lucru. Dincolo de activitățile pregătite pentru fiecare a acestei săptămâni, proiectul a însemnat o experiență comună de învățare, în care cadrele didactice au transformat o temă de sezon într-un exercițiu de creativitate, colaborare și bucurie.

Festivalul Dovleacului de la Școala Gimnazială Domnească din Târgu-Neamț a adus în prim-plan o formă de educație în care jocul nu este o pauză de la învățare, ci chiar una dintre căile prin care aceasta se întâmplă. Copiii au citit, au observat, au desenat, au sculptat, au calculat și au făcut mișcare, fără ca aceste experiențe să fie despărțite rigid unele de altele.

Bostanii expuși (public :D) au rămas mărturie a unei săptămâni în care imaginația a dat tonul, iar învățarea s-a construit prin joc și colaborare.

Iată, ce minunat când toamna nu se oprește la ferestre, ci intră în sălile de clasă și se transformă într-o experiență comună, construită pas cu pas de copii și de cadrele didactice!

Andreea Trăsnea

sursa foto: prof. Oana Maria Movilă