Înlocuirea lemnului de foc cu rețele de gaz metan, bani aruncați pe fereastră. Ce i se cere, de fapt, României prin Green Deal
Întrucât observăm că linia guvernamentală din România promite gaz metan în zonele rurale care se încălzesc în proporție foarte mare cu lemn de foc, cu scopul de a reduce emisiile de carbon (?), am realizat o corespondență cu purtătorii de cuvânt ai Comisiei Europene, responsabili cu Green Deal.
Din informațiile pe care am reușit să le obținem, constatăm că analiza Comisiei arată că utilizarea gazelor naturale nu este compatibilă cu obiectivul pe termen lung de decarbonizare.
Comisia Europeană consideră că gazul metan este un combustibil de tranziție în anumite situații limitate și la nivel local, permițând eliminarea treptată a combustibililor mai poluanți, cum ar fi cărbunele. În contextul obiectivului de neutralitate climatică până în 2050, consumul de gaze naturale urmează să fie redus cu 66 – 71%, iar cererea de gaze regenerabile și cu emisii reduse de carbon, în special biogaz, hidrogen și gaze sintetice, va crește până la aproximativ dublul cererii de gaze naturale.
De asemenea, poziția Comisiei Europene este una clară: fondurile europene nu mai sunt destinate gazului metan, idee care se bate cap în cap cu ceea ce declara în octombrie 2020 senatorul PNL de Neamț, Eugen Țapu Nazare:
Pe scurt, ni se spune de către cei de la PNL că „România are la dispoziție 1 miliard de euro, fonduri europene pentru racordarea gospodăriilor la rețeaua de gaze naturale și implementarea în maxim trei ani, până în 2023.” Scopul ar fi renunțarea la încălzirea cu lemne de foc, deși, în realitate, prin Green Deal se vrea înlocuirea combustibililor fosili, în special cărbunele și gazul metan.
Întrucât prețul la gaze urmează să crească semnificativ în această perioadă, nu putem să nu observăm absurdul situației: investim 1 miliard de euro pentru rețele de gaz metan, în condițiile în care prin Green Deal scopul este renunțarea la gaz metan și trecerea pe surse regenerabile de energie sau pe gaze precum hidrogenul.
Green Deal nu este o necunoscută care a apărut peste noapte, se discută despre această tranziție de mulți ani, motiv pentru care această campanie cu gazul metan în România sună mai degrabă a afacere pentru băieții deștepți, decât o măsură responsabilă de susținere a tranziției spre energie verde. Singurul motiv pentru care aceste rețele ar fi rentabile e dat de faptul că există o posibilitate ca prin țevi să poată trece hidrogen, însă soluțiile tehnice sunt destul de complicate și costisitoare.
În condițiile în care avem la dispoziție resurse naturale de tip apă, vânt, Soare, chiar și lemn, pentru tranziție (tot o energie regenerabilă), de ce s-ar investi sume importante de bani în niște țevi pentru gaz la care vom fi nevoiți să renunțăm sau să reinvestim alți bani în transportarea hidrogenului și întărirea infrastructurii de țevi?
Iată, mai jos, ce ne-a răspuns oficial Comisia Europeană, printr-o corespondență cu purtătorii de cuvânt (am încercat să aflăm răspunsul la întrebarea dacă mai este oportună investiția în rețele de gaz metan sau ar trebuie ca investițiile să meargă spre soluții orientate pe energie verde):
Tranziția către neutralitatea climatică se va baza pe o gamă largă de surse de energie și soluții tehnologice, precum și pe o utilizare mai inteligentă a resurselor noastre naturale.
Deși vedem rolul gazului natural ca un combustibil de tranziție astăzi, principalul sprijin din bugetul UE va fi dat pentru investițiile în soluții energetice rezistente la schimbările climate, inclusiv gaze decarbonizate, cum ar fi hidrogenul.
Gazele cu conținut scăzut de carbon, cum ar fi hidrogenul, biogazul și gazele sintetice, ar trebui să înlocuiască progresiv gazele naturale. Cheia este faptul că infrastructura pe care o avem sau în care investim este pregătită pentru a sprijini acești noi transportatori de energie.
Cadrul de reglementare pentru infrastructura energetică, inclusiv Regulamentul TEN-E, care a servit bine consumatorilor europeni prin construirea unei rețele de gaze rezistente la șocuri și a îmbunătățit securitatea aprovizionării cu energie în Europa, este revizuit pentru a asigura consecvență în ceea ce privește obiectivul de neutralitate climatică.
La 15 decembrie 2020, Comisia a adoptat o propunere de revizuire a normelor UE privind rețelele transeuropene de energie (TEN-E Regulation) pentru a sprijini mai bine modernizarea infrastructurii energetice transfrontaliere din Europa și pentru a atinge obiectivele din Green Deal.
Progresul Europei către o economie alimentată cu energie curată necesită noi infrastructuri adaptate noilor tehnologii. Politica TEN-E susține această transformare prin proiecte de interes comun (PCI), care trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor UE de reducere a emisiilor pentru 2030 și a neutralității climatice până în 2050. Regulamentul revizuit va continua să asigure că noile proiecte răspund la obiectivele de integrare pe piață, competitivitate și securitate a aprovizionării.
Noul regulament TEN-E va contribui la obiectivele UE de reducere a emisiilor prin promovarea integrării surselor regenerabile de energie și a noilor tehnologii de energie curată în sistemul energetic. Va continua să conecteze regiunile izolate în prezent de piețele europene ale energiei, să consolideze interconectările transfrontaliere existente și să promoveze cooperarea cu țările partenere. Va contribui la livrarea la timp a infrastructurii transfrontaliere, prin propunerea de modalități de simplificare și accelerare a procedurilor de autorizare.
Propunerea Comisiei include, printre altele:
· o obligație pentru toate proiectele de a îndeplini criteriile de durabilitate obligatorii și de a respecta principiul „nu face rău”, așa cum este stabilit în Green Deal;
· o actualizare a categoriilor de infrastructură eligibile pentru sprijin prin politica TEN-E, stopând sprijinul pentru infrastructura de petrol și gaze naturale;
· un nou accent pe rețelele electrice offshore cu dispoziții care facilitează planificarea și implementarea unei infrastructuri mai integrate onshore și offshore și prin introducerea de „offshore one-stop-shops”
· un nou accent pe infrastructura hidrogenului, inclusiv transportul și anumite tipuri de electrolizoare;
· norme actualizate pentru a promova utilizarea rețelelor electrice inteligente pentru a facilita electrificarea rapidă și pentru a extinde generarea de energie regenerabilă;
· noi prevederi privind investițiile în rețelele inteligente pentru integrarea gazelor curate (cum ar fi biogazul și hidrogenul regenerabil) în rețelele existente;
· atenție continuă la modernizarea rețelelor electrice și a rețelelor de stocare și transport al carbonului
De asemenea, Comisia este în curs de pregătire a propunerilor specifice pentru decarbonizarea sectorului gazului (și promovarea unei piețe a hidrogenului) care urmează să fie publicate înainte de sfârșitul anului.
(Pentru mai multe detalii, consultați recenta dezbatere publică pe această temă.)
Este regretabil faptul că suntem luați cu toții de proști, iar domnul parlamentar liberal de Neamț insistă să investească milioane de euro din banii românilor în extinderea rețelelor de gaze din Neamț ca peste câțiva ani UE să ne pună să renunțăm la ele.
Totuși, stăm și ne întrebăm: Dacă Uniunea Europeană descurajează încălzirea pe gaz și spune că nu mai dă bani pentru așa ceva, de ce oare senatorul PNL Eugen Țapu este așa de interesat și implicat în treaba aceasta cu extinderea rețelei de gaz în Neamț? O fi cumva din cauza firmei din Roman la care a explodat cifra de afaceri după ce PNL a ajuns la guvernare? O fi cumva din cauza firmei din Roman care are ca obiect de activitate ”Construcția liniilor de distribuție pentru transportul fluidelor și a clădirilor și structurilor conexe -sisteme de conducte pentru transportul la mare distanță și sisteme locale (urbane și/sau rurale) de conducte”?
Presimțirea noastră este că vom mai auzi de acest subiect și vom afla lucruri chiar interesante despre extinderea rețelelor de gaz din Neamț, dar nu de la politicieni, ci din rechizitorii.
Iosub Robert
Sursa: ZiarPiatraNeamt.RO