La peste 90 de ani, a pornit din Grumăzești spre Sfânta Parascheva. A așteptat cel puțin 12 ore la rând, pentru o clipă de rugăciune

A plecat din Grumăzești, comuna de lângă Târgu-Neamț, cu dorința de a se închina la Sfânta Parascheva. Are peste 90 de ani, un scaun pliabil, o sacoșă cu câteva lucruri și răbdarea unui om care știe pentru ce a pornit la drum. După mai bine de 11 ore de așteptare, încă nu ajunsese la raclă.

Sunt imagini care nu au nevoie de explicații complicate. O femeie trecută de 90 de ani, prinsă în mulțimea de pelerini de la Iași, așteaptă să ajungă la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. S-a așezat la coadă la ora 9 dimineața. La ora 20:30, încă nu ajunsese la raclă.

Povestea ei a fost făcută cunoscută printr-un clip publicat de Asociația Grupul Zâmbetul Nostru, pe Facebook. În imagini, bătrâna are lângă ea un scaun pliabil, sprijin pentru orele lungi petrecute în picioare sau în așteptare. Ține aproape și o sacoșă cu mâncare primită de pomană de la alți credincioși, alături de acte și lucrurile necesare pentru a putea continua drumul.

În jurul ei, pelerinajul își urmează ritmul. Oamenii înaintează încet, se opresc, se roagă și așteaptă. Pentru unii, orele trec greu. Pentru o femeie de peste 90 de ani, fiecare oră petrecută acolo înseamnă și un efort fizic considerabil.

Dar ea nu plecase de acasă pentru o plimbare. Venise cu un scop: să ajungă în fața raclei Sfintei Parascheva.

În sacoșa ei se află mâncarea primită de la oameni care au ales să împartă cu ea. În mâini și în lucrurile pe care le poartă se vede grija pentru nevoile imediate. Iar scaunul pliabil spune, fără cuvinte, cât de lungă poate fi așteptarea. Într-o mulțime de mii de oameni, gesturile simple ale celor care îi oferă ceva de mâncare capătă o semnificație aparte: solidaritatea dintre pelerini, într-un drum pe care fiecare îl parcurge cu propriile speranțe.

Femeia este din Grumăzești, o comună din apropierea orașului Târgu-Neamț. Povestea ei aduce în atenție și oamenii din comunitățile nemțene care, indiferent de vârstă, pornesc spre Iași pentru a participa la unul dintre cele mai importante pelerinaje ortodoxe din România.

Nu îi știm rugăciunile și nici dorința pe care o poartă în suflet. Nu știm ce a făcut-o să îndure atâtea ore de așteptare. Știm doar că, la ora 20:30, după ce se așezase la rând la ora 9, încă nu ajunsese la raclă.

Poate că aceasta este imaginea care rămâne dincolo de aglomerație și de cifre: o femeie de peste 90 de ani, un scaun pliabil și o așteptare care pare nesfârșită.

Pentru că, uneori, drumul spre credință nu se măsoară în kilometri, ci în răbdarea cu care omul continuă să aștepte.