Legea vrea să ne oblige

Am aflat astăzi faptul că anul 2019 este declarat „Anul Cărții în România” în baza unei legi adoptate la finele anului trecut. Este una din acele situații tragi-comice în condițiile în care avem atâta nevoie de o schimbare a mentalității dar în același timp suntem codașii Europei la capitolul consumului de cărți.

Situația este cu atât mai deprimantă cu cât este nevoie de o lege care să implementeze măsuri auxiliare în școli, ceea ce denotă faptul că suntem sub-mediocri și cu alarmante carențe educaționale.

Românii preferă informația brută, neselectată, turnată de la T.V. cu pâlnia, direct în creier. Aproape că îți vine să faci cruci și metanii când vezi oameni cumparând o carte din librărie sau împrumutand una din biblioteci. Utopie!

„[…]Avem de-a face aici cu o populație tributară televizunii. Peste 90 la sută dintre români petrec cel puțin o oră în fața televizorului în fiecare zi […] și doar 2.8 la sută dintre români citesc o carte pe lună, ceea ce e un minim de igienă intelectuală”, a declarat Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociației Editorilor din România.

Greu de crezut că o lege poate schimba tipare învechite sau scoate comoditatea atât de adânc înradăcinată în codul nostru genetic.

„ Anul cărții este doar un semnal de alarmă pe care niște parlamentari, de bună-credință , sunt convins, au încercat să îl tragă și să arate prin asta, societății, în ansablu, că avem o problemă. Dacă e să ma întrebați pe mine eu cred ca în România ar trebui un deceniu al cărții, dacă nu un secol al cărții. ”, concluzionează cu o oarecare resemnare același Mihai Mitrică.

Suntem atât de indolenți, încât nici măcar nu conștientizăm că avem o problemă serioasă.

România, trezește-te!