MIHAI IRIMIA – UN ARHEOLOG NEMŢEAN ÎN DOBROGEA
De judeţul Neamţ se leagă numele mai multor arheologi care fie s-au născut aici, fie şi-au desfăşurat activitatea în această zonă. Din prima categorie face parte şi regretatul Mihai Irimia, care a văzut lumina zilei în satul Urecheni (com. Urecheni), la 25 octombrie 1942. A absolvit Liceul Teoretic ,,Ştefan cel Mare” din Târgu Neamţ, iar în 1960 s-a înscris la Facultatea de Istorie şi Filozofie din cadrul Universităţii ,,Al. I. Cuza” Iaşi, încheind studiile universitare în anul 1965. Ca student a participat pe mai multe şantiere arheologice, printre care şi la Târpeşti, unde tocmai debutaseră cercetările sub coordonarea Silviei Marinescu-Bîlcu. Un amănunt mai puţin cunoscut este acela că tot în perioada respectivă, pe teritoriul localităţii Urecheni, au fost distruse mai multe morminte de înhumaţie din sec. IV p. Chr., iar Mihai Irimia a recuperat o parte din inventarul acestora, care, ulterior, a ajuns în colecţia Muzeului de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ. Tot în studenţie a participat la săpăturile arheologice de la Gârbovăţ, Stânceşti şi Cucuteni. La încheierea studiilor universitare s-a angajat la Muzeul de Arheologie din Constanţa unde a activat până la începtul anilor ’90. În anul 1985 obţine titlul de doctor în istorie cu o temă legată de cea de a doua epocă a fierului.
Activitatea sa arheologică s-a concentrat în cea mai mare parte pe zona Dobrogei, cercetând cu un înalt profesionalism situri ale epocii metalelor. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, precum cele de la Sofia, Veliko Târnovo, Roma, Viena, Tutzing–München, Moscova, Chişinău, Sofia–Iambol. Ca recunoaştere a competenţelor sale profesionale a fost ales membru al unor importante foruri ştiinţifice, dar a făcut parte şi din numeroase comisii de doctorat. La muzeul constănţean a îndeplinit şi funcţiile de director adjunct şi director general, până în 1992. Din anul respectiv a mai făcut un pas important în cariera sa, devenind cadru didactic la Universitatea ,,Ovidius” din Cosntanţa, fiind mai întâi şef de catedră şi ulterior decan.
Activitatea sa ştiinţifică, pe lângă numeroasele comunicări şi conferinţe susţinute în cadrul unor instituţii muzeale şi academice, a constat şi în publicarea unui număr important de lucrări. Astfel, a fost autorul a trei cărţi şi a peste 150 de studii, articole, note, recenzii, publicate ca autor unic sau în colaborare. Tematica abordată în lucrările sale a fost una vastă, de la subiecte privitoare la neoliticul dobrogean şi până la cele care sunt legate de civilizaţia getică de la Dunărea de Jos. Faptul că un număr important dintre studiile sale au apărut într-o limbă de circulaţie internaţională a făcut ca importanţa ştiinţifică a lor să fie una crescută pentru comunitatea ştiinţifică din afara României.
La sfârşitul lunii februarie a anului 2011, prof. univ. dr. Mihai Irimia a trecut la veşnicie, poate mult prea devreme, dar a lăsat în urma sa o valoroasă creaţie ştiinţifică în domeniul arheologiei preistorice şi antice.
Dr. Vasile Diaconu