Retrospectivă sentimentală, de Vasile Apopei

Revăd orașul, azi, așa cum este

C-un Ion Creangă tronând ca-n poveste,

Cu Veronica Micle și-al ei dor

De-un Eminescu-n veci nemuritor.

Ștefan cel Sfânt, ce ține buzduganul

Ce-nspăimântase-ntreg aliotomanul,

Cetatea Neamț cu zidurile-nalte,

Treișpe biserici în Târg ridicate.

Moldova cu al său trecut măreț,

Descrisă în acel letopiseț,

Scris cu pana pe-un pergament fin

De cronicarul zis Miron Costin.

Prin câte locuri frumoase-am umblat,

Eu nicăieri nu m-am simțit mai bine

Ca-n Tîrgu Neamț, ce mi-a fost destinat,

Să-mbătrânesc alături de tine.

Așa-mi revăd orașul copilăriei mele,

Îngândurat de-aceste vremuri grele,

Și ca un om, ce-s învățat cu umblet

Pășesc tăcut spre casă, având Tîrgul în suflet!

VASILE APOPEI