Istoria căii ferate Pașcani – Târgu Neamț

Calea ferată Pașcani – Târgu Neamț a fost dată în exploatare pe 28 decembrie 1986, în prezența constructorilor și a oficialilor vremii. Construcția de 32 de kilometri a fost una dintre cele mai tinere realizări în materie de transport feroviar în România.

Datorită reliefului, a fost necesară construcția de lucrări de artă, dintre care amintim Tunelul de la Herești – Cristești, pasaje denivelate și poduri de aproape 300 de metri peste râul Moldova și Drumul European 85. O cale ferată a cărei istorie a început la sfârșitul secolului al XIX-lea și care a fost construită abia peste un secol grație eforturilor lui Alexandru Filioreanu, fost director al Regionalei C.F.R. Iași, înălțat de curând la ceruri.

Anul trecut s-au împlinit 30 de ani de la inaugurarea acestei linii, aniversare uitată de toţi cei ce ar trebui să cinstească memoria şi istoria acestei realizări. Singura aniversare la care a fost prezent şi părintele acestei linii, a fost în ianuarie 2007. De atunci, memoria nașterii acestei linii, este ținută de un filmuleț care circulă pe net, Intrarea unui tren în gară (1988-Copel Moscu), scos la lumină datorită unui inimos al căii ferate, domnul Romeo Roman. (CLICK PENTRU VIZUALIZARE FILM)

Povestea construcției acestei linii care face legătură între Bazinul Siretului și Bazinul Moldovei începe tocmai în 1890, când un comitet ieșean pentru apărarea intereselor economice si culturale ale Moldovei, propunea  „legarea orașelor Piatra-Bacău cu linia Fălticeni-Dolhasca, printr-o cale ferată are va trece prin Târgu Neamț”.

Opt ani mai târziu, ziarul  Corespondenţa provincială, din 14 octombrie, publica știrea cu privire la un studiu de realizare a căii ferate Pașcani-Târgu Neamț, în lungime de 40 de km, al cărui cost se ridica la 4 milioane de lei. Problema construcției unei căi ferate spre Paşcani a fost ridicată și în cadrul adunării publice din 26 ianuarie 1899, organizată de Primărie în legătură cu o posibilă concesionarea a Băilor Oglinzi, clauza fiind, între altele „să se facă drum de fier de la Târgu Neamț la Pașcani, începând chiar din primăvara anului 1899”.

La începutul secolului XX, odată cu aducerea în 1908 a Batalionul III din Regimentul 15 Războieni la Târgu Neamț, a renăscut speranța construirii căii ferate, cu atât mai mult cu cât, în 1910 prefectul de Neamț cerea „stabilirea diferitelor proprietăţi traversate de linie, precum şi stabilirea indemnizațiilor de acordat pentru stricăciunile ce eventual se vor aduce recoltelor de pe aceste proprietăţi, pe traseul: Țimișești, Plăieșu, Grași, Preutești si Neamț”.

Mai mult, proiectul a fost susținut de miniștrii Emil Costinescu şi Constantin Angelescu, iar la 18 octombrie 1915 avea loc sfințirea locului unde trebuia să fie gara. Au fost întocmite chiar liste cu persoanele care trebuiau despăgubite ca urmare a trecerii căii ferate pe proprietățile acestora, listă care cuprindea un număr de 95 de persoane ce trebuiau despăgubite pentru locurile virane, livezi şi imobile, în valoare de 45701, 80 lei. Licitația de concesionare a fost câștigată de inginerul Tiberiu Irimia, cu suma de 5299000 lei.

A venit însă războiul şi construcția a fost amânată, deși,  în 1917, din rațiuni strategice, armata rusă a terasat traseul căii ferate  de la Pașcani până la râul  Moldova. După război discuțiile a fost reluate de către politicieni, astfel că în 1924 acestea devenise aprinse și s-au concretizat într-un Apel al primarului interimar al târgului, Dumitru Calapod şi al primarilor comunelor Crăcăoani, Vânători, Țimișești, Pipirig, Filioara, Grumăzești, Petricani, Păstrăveni, Urecheni, Răucești şi Bălţăteşti. Apelul, un adevărat strigăt de disperare a zonei a fost adresat parlamentarilor de la Iași, Mitropolitului Moldovei, parlamentarilor de Neamț care, spune apelul „ne vizitează numai în timpul alegerilor”, premierului Ion I. C. Brătianu şi primarului capitalei, Ioan Costinescu, fiul lui Emil Costinescu, cel care în secolul al XIX-lea susținuse dezvoltarea zonei.  Ca de fiecare dată, apelul a rămas fără rezultat.

Visul de a se construi drumul de fier, a devenit realitate abia în anii ’80 ai secolului al XX-lea graţie unui inginer, C. Filioreanu, directorul Regionalei C.F.R. Moldova. Într-un interviu acesta îşi amintea cum a reușit să construiască calea ferată „A doua oară (întâlnirea cu Nicolae Ceauşescu n.a.) a fost cu linia Paşcani-Târgu Neamţ. Părinţii mei sunt din Filioara, de lângă Agapia. Am vrut să fac o linie şi pentru oamenii din zona aceea. Am început, aşadar, linia şi am cheltuit un miliard două sute. Era o sumă imensă, însă nu aveam nici un fel de aprobare. Toţi banii erau din fondurile de exploatare feroviară, de unde n-aveai voie să-i iei fără aprobarea cancelariei C.C.-ului. Veneau oamenii la mine şi-mi spuneau că ei nu mai semnează nimic, că intră în puşcărie. Am preluat responsabilitatea semnării tuturor actelor pe umerii mei, ca să nu aibă nimeni necazuri. Pe 15 mai 1981 vine Ceauşescu cu trenul prezidenţial la vânătoare la Paşcani. La plecare, după vânătoare, Ceauşescu a spus că va lua măsuri pentru dezvoltarea oraşelor Paşcani şi Târgu Neamţ. Atunci, eu am făcut doi paşi, am spus cine sunt şi i-am explicat următoarele: „Din 1915 e aprobată linia Paşcani-Târgu Neamţ şi nimeni nu a reuşit s-o facă. Veţi rămâne în istorie dacă ne-aţi ajuta să o construim“. După trei zile îmi dă telefon colegul Oprea şi-mi spune că s-a aprobat. El nu ştia că eu lucrasem deja un miliard şi două sute de milioane. În timpul lucrărilor m-a chemat şi Prea Fericitul Părinte Teoctist de două ori la el. Era mitropolit la Iaşi pe-atunci. Şi el m-a sprijinit. Am deschis şantierul, am făcut tunelul, podul peste râul Moldova, gara Timişeşti şi gara Târgu Neamţ. Am terminat linia în 1986.”

După mai multe planuri și variante, la 15 iulie 1981 începea construcția căii ferate Târgu Neamț – Pașcani, prin lucrări la stația Timișești. Traseul cu o lungime de 31,8 km, are 5 stații (Timișești cu 6 linii, Târgu Neamț cu 8 linii marfa si 5 linii călători și haltele Topile, Cristești, Plăieșu si Sf. Mina), si câteva superlative: Tunelul Herești (840 m lungime), 28 de poduri și podețe. dintre care podul peste râul Moldova de 287 m și podul peste E85 cu o înălțime de 16 m. Electrificarea secției de cale ferată a avut loc în 1989. Clădirea gării din Târgu Neamț a fost proiectată de Cornelia Neagu.

Pe 28 decembrie 1986, a avut loc inaugurarea oficială a căii ferate. La orele 12.30, s-a auzit semnalul, cu un fragment din opereta Crai Nou de Ciprian Porumbescu, apoi vocea crainicului: Stimați călători. Trenul inaugural Pașcani-Târgu Neamț sosește în gară la linia unu… o garnitură superbă alcătuita din 6 vagoane cu o locomotivă în față și una în spate… la orele 14.21 de la linia unu, cu același semnal a fost anunțată plecarea primului tren de călători pe direcția Tg. Neamț-Pașcani.

Până la sfârșitul anilor ’90, linia deservea şi obiective economice-3 balastiere mari prin 3 linii desprinse din stația Țimișești şi platforma industrială Târgu Neamț (Volvatir, Fabrica de prelucrare a cauciucului, Întreprinderea de prelucrare a lemnului).

Ca material rulant s-au folosit la început locomotive de tip 040-DHC, apoi o dată cu electrificarea liniei în 1989, locomotive 040-EC şi vagoane rame TE, vagon poștal-bagaje, apoi vagoane etajate 26-26, material rulant ce aparținea de depoul Pașcani şi revizia de vagoane Pașcani, desființată în mai 2013.

În februarie 2010 C.F.R. concesionează linia către operatori privați, infrastructura către S.C. R.C. C.F. Brașov, iar transportul călători către S.C. Regiotrans Brașov, care utiliza automotoare. În martie 2015 operatorului i se ridică licența de transport şi traficul este oprit până în septembrie 2015, când trenul revine la Tg. Neamț. Materialul rulant folosit azi este format din vagoane şi locomotive aparţinând de depoul Suceava Nord.

De-a lungul anilor, un inimos al căii ferate, pentru care aceasta reprezintă a doua lui dragoste, profesorul Ioan Romeo Roman, a depus eforturi pentru ca această linie să nu moară şi pentru a reînvia tradiția mocăniţei la Târgu Neamț. La ultima întâlnire pe această temă din februarie 2016, am participat alături de domnul Roman, la discuțiile autorităţilor cu domnul Radu Bellu, directorul departamentului istorie din C.F.R., despre construcția unei mocăniţe de la Tg. Neamț la Mănăstirea Neamț şi despre aducerea unui tren militar în gara Tg. Neamț în contextul împlinirii a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război mondial. A rămas ideea, materialul rulant si calea de rulare fiind identificate, rămând doare surse de finanțare de găsit.

Pentru că istoria ne dă identitatea ca neam, vom reveni în numerele viitoare cu alte aspecte ale istorie ale târgului şi zonei cu un potențial turistic imens, dar prost exploatat şi pus în valoare.

prof. Emanuel Bălan

Surse:

Arhivele Naționale Neamț, fond Primăria Târgu Neamț;

Gavril Luca-Târgu Neamţ.Monografie, Editura Constantin Matasă, Piatra Neamț, 2008

Vasile Vrânceanu- Călător prin orașul Târgu Neamț de altădată şi de astăzi, , f.a.
http://ziarullumina.ro/amintiri-din-viata-unui-fost-ministru-iesean-66388.html (accesat la 3 martie 2017)