decembrie 2025 | Parcul Central din Târgu-Neamț

Povestea primei ediții s-a încheiat. Dar ceva din ea rămâne lipit de oraș, ca mirosul de scorțișoară în palton, ca lumina caldă prinsă în crengile brazilor, ca un „ne vedem diseară” spus din reflex, aproape zilnic, la ora 17:00.

„Târgu-Neamț de Poveste” n-a fost doar un târgușor de iarnă. A fost un fel de exercițiu public de apropiere. Un decembrie 2025 în care Parcul Central din orașul de sub Cetatea Neamț a devenit sufrageria comună a orașului: copii alergând între căsuțe, părinți cu obrajii roșii și mâinile ocupate cu ceaiuri fierbinți, bunici oprindu-se în fața unei ii cusute cu migală, adolescenți făcând poze în colțuri instagramabile, meșteri povestind fără grabă, artiști locali urcând pe scenă cu emoție adevărată.

Și poate cea mai importantă nuanță: prima ediție s-a născut dintr-un apel public, lansat de Primăria orașului. Un apel deschis tuturor doritorilor, nu închis într-un cerc de „invitați”. Răspunsul a venit din partea oamenilor locului: meșteri populari, producători locali din Ținutul Zimbrului, talente locale, ONG-uri, elevi, voluntari. Iar comunitatea s-a adunat, seară de seară, ca și cum ar fi știut demult că îi lipsea un astfel de loc.

Apelul: „Cine vrea să facem un târgușor de poveste, împreună?”

În spatele luminilor și al decorațiunilor, începutul a fost simplu: primarul Vasile Apopei și echipa sa și-au propus să facă un eveniment cultural-artistic, cu și pentru oamenii locului, în prag de Crăciun. Chiar dacă fondurile nu sunt generoase ca odinioară, au lansat un apel public și deschis.

Nu „venim noi cu tot”, ci „haideți să organizăm împreună”.

Primăriei și Consiliului Local Târgu-Neamț li s-au alăturat, instituțional vorbind, Casa Culturii „Ion Creangă”, după care și Consiliul Județean Neamț prin Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”. Așa au apărut în parc căsuțele spațioase, care aveau mai apoi să fie ocupate de meșteri populari din județul Neamț, producători din Ținutul Zimbrului, artizani, ONG-uri, elevi, voluntari. Fiecare cu bucata lui de pricepere, fiecare cu motivul lui de a spune „da”.

„E prima dată când simt că nu doar asistăm la ceva, ci îl construim. Uite, și noi avem un colț, și noi punem ceva aici.”, ne-a spun o voluntară, strângând panglici după atelier.

5 decembrie: seara în care orașul a apăsat „butonul magic”

Vineri, 5 decembrie, a fost debutul cu acea energie rară: copii nerăbdători, părinți cu emoție, colinde, lumini și o așteptare care creștea din mulțime.

Momentul de vârf a venit cu aprinderea iluminatului festiv. Împreună cu copiii veniți în parc, primarul Vasile Apopei a tras de maneta magică, iar ochii tuturor celor prezenți s-au bucurat de sclipiri. Sclipiri din jur și sclipiri înterioare. A fost fotografia care a spus aproape tot desprecum urma să fie această primă ediție a evenimentului cultural-artistic „Târgu-Neamț de Poveste”.

Moș Nicolae a apărut în mijlocul Parcului Central după ce sute de copii l-au strigat.

Apoi, solistele Ansamblului Folcloric „Ozana” coordonat de prof. Dănică Gâtlan au cântat colinde live.

Parcul a intrat, dintr-odată, într-o altă stare: aceea în care oamenii nu mai trec unii pe lângă alții, ci stau.

Ora 17:00: când obloanele se ridicau și începea povestea

În fiecare weekend prelungit, de vineri până duminică, de la ora 17:00, căsuțele din parc își deschideau obloanele. Și de aici încolo povestea devenea un amestec de lucruri mici, dar decisive.

În Căsuța Meșterilor Populari din Neamț, printre ii tradiționale și creații făcute cu migală, dacă ajungeai „la momentul potrivit” prindeai demonstrații spontane: mâini care lucrau firesc, fără să caute spectacolul – și tocmai de aceea te opreau din drum.

Cel mai des, vizitatorii le-au întâlnit aici pe Maria Vasiliu, Ionela Lungu și Maria Ungureanu, însă căsuța a adunat lucrările a mult mai mulți meșteri populari. Sub coordonarea lui Costi Lungu, au fost puse laolaltă piese care acoperă aproape tot ce înseamnă îndeletnicire dusă mai departe din generație în generație: de la bundițe și cămăși tradiționale, la măști autentice de Anul Nou, și până la figurinele din lut – celebrele chipuri modelate după personajele din poveștile lui Creangă, cu rădăcină la Humulești.

La alte căsuțe: ceramică, lumânări și fel de fel de ornamente cu tematică de Crăciun, handmade, Mierea Zimbrului sau cea cu scorțișoară de la Ingărești- o combinație ideală de sărbători-, Cătina lui Bicu, căciulițe împletite și fel și fel de lucrușoare gata de dăruit. Nu era doar „de cumpărat”, era de stat, de întrebat, de aflat „cine a făcut asta?” și „cum se face?”.

Atmosfera a rămas, constant, cozy: lumini calde, muzică de iarnă cântată live de talente locale, abur în aer, râsete care închid distanțe.

„Dacă stă copilul și se uită cum lucrez, e mai mult decât o vânzare. E o lecție de răbdare.”, ne-a mărturisit unul dintre meșterii populari, între două explicații pentru copii.

Mâncarea: abur, scorțișoară și „ouțe de zimbru”

În centrul parcului, vizavi de foișorul unde se cânta, mirosul era semn de orientare. Vin fiert, scorțișoară, bucate calde făcute doar de către nemțeni și butoaie de stat la povești- o invitație care a aduna oamenii în același loc, ca într-o curte de familie, la sărbători.

Și apoi au apărut acele „preparate-poveste”, pe care nu le uiți tocmai fiindcă nu seamănă cu nimic standard. Un exemplu devenit subiect de conversație: „ouțe de zimbru”– trei bucăți care, în realitate, erau cârnăciori preparați la Humulești, tăiați și dați printr-un maglavaiț (un fel de amestec similar cu mămăliga, dar cu un condiment „secret” atribuit de gurmanzii din parc lui Daniel Gavriloaia, de la Asociația Valea Ozanei). Glume, curiozitate, „hai să vezi ce-i asta”, apoi verdictul spus peste umăr: „mai ia și tu, că-i bun!”.

Mâncarea a fost, aici, un limbaj comun. Nu „food court”, ci pretextul perfect pentru a rămâne.

„Nu e vorba doar de ce cumperi. E că nu te grăbești. Stai. Te uiți. Te întâlnești cu oameni. E prima dată când târgul are așa ceva, la sărbătorile de iarnă”, l-am auzit pe un vizitator spunând, în timp de aștepta să i se umple din nou cana Ținutul Zimbrului cu încă o rundă de licoare fierbinte.

Căsuța lui Moș Crăciun, povești și ateliere

Căsuța lui Moș Crăciun a fost magnetul serilor, pentru familiile cu prichindei: ore cu povești de iarnă, ateliere creative, întâlniri tematice și momente gândite ca să țină vie magia copilăriei.

Aici s-a simțit prezența YoYo Land, primul și cel mai mare loc de joacă pentru copii din Târgu-Neamț, construit de Lucian Miclea, împreună cu soția sa, Miruna, și cei trei copii ai lor. În cadrul târgului, echipa YoYo Land a adus ateliere și momente dedicate celor mici- joacă, creativitate, bucurie – dar și un detaliu care a făcut locul cu adevărat special: decorațiunile puse la vânzare au fost realizate chiar împreună cu copiii care au participat la atelierele din luna noiembrie. Fiecare obiect a purtat amprenta lor – entuziasmul, migala și timpul petrecut împreună. Iar Căsuța lui Moș Crăciun a devenit, seară de seară, un spațiu în care Crăciunul a însemnat mai mult decât zâmbete: a însemnat implicare, familie și comunitate care creează, la propriu, povestea.

Unul dintre cele mai liniștite și frumoase momente ale târgului a fost „Ora de Poveste”, susținută de profesori din Târgu-Neamț, care au adus în zona foișorului sau la Căsuța lui Moș Crăciun nu doar lectură, ci o adevărată pauză de inimă pentru copii și părinți.

Într-una dintre seri, prof. Elena Pascu a citit „Fetița cu chibrituri”, iar parcul parcă s-a așezat altfel: vocile s-au domolit, privirile s-au strâns în jurul poveștii, iar emoția a trecut de la cei mici la cei mari. A fost „superb” nu prin decor, ci prin felul în care povestea și-a făcut lecția: că iarna nu e doar lumină și cadouri, ci și despre compasiune, grijă și atenția pe care o datorăm celor vulnerabili. Pentru câteva minute, târgul a devenit o sală de clasă în aer liber – una în care înveți fără să ți se spună… să înveți.

Elevii care au pus orașul să scrie: scrisori, gânduri și Pașaportul de Crăciun

La prima ediție a evenimentului, prima generație a Consiliului Local al Elevilor din Târgu-Neamț, recent înființat, a fost prezentă cu activități interactive care au adus împreună comunitatea, spiritul sărbătorilor și implicarea civică.

Căsuța Consiliului Local al Elevilor a devenit un spațiu al mesajelor sincere: copii, adolescenți și adulți au fost invitați să scrie dorințe, speranțe, urări pentru oraș. Un gest simplu, dar puternic: un oraș care, măcar o dată, se oprește și se scrie pe sine în propoziții scurte.

Pe lângă asta, consilierii locali ai elevilor au organizat un traseu educativ sub forma Pașaportului de Crăciun. Încă din prima zi de târg, copiii au pornit la „vânătoare” de ștampile prin toate căsuțele tematice:

• Căsuța lui Moș Crăciun
• Căsuța cu Miracole
• Produs în Ținutul Zimbrului
• Ceva Bun
• Căsuța Meșterilor Nemțeni (unde am observat, mai multe zile la rând, că meșterul popular Maria Ungureanu le punea copiilor și nu doar ștampila pe pașaport, ci și întrebări despre tradițiile noastre, despre obiectele din căsuță- foarte interactiv și educativ)
• Căsuța Consiliului Local al Elevilor din Târgu-Neamț

La fiecare oprire: o ștampilă. La final: pașaportul completat, adus înapoi la căsuța elevilor, situată la intrarea în parc, unde copiii primeau un mic premiu dulce- semn de apreciere pentru perseverență și curiozitate.

„N-am mai văzut copilul așa hotărât să bifeze ceva care nu e pe ecran. A fost aventură, dar și ordine: a învățat să ducă lucrurile până la capăt.”, ne-a spus un părinte, urmărind „expediția”.

Scena foișorului: tot ținutul, pe rând, în lumină

În fiecare weekend prelungit, și mai apoi zilnic, înainte de Crăciun, foișorul din parc a devenit scenă pentru artiști locali, de toate vârstele. Iar aici merită spus răspicat: nicio „vedetă națională”, niciun nume „adus de sus” ca să garanteze aplauze și să plece cu o căruță de bani. A fost o alegere care a contat: semnul că primarul Vasile Apopei și ceilalți organizatori- fie instituțiie publice, fie ong-uri, au vrut să prețuiască talentele locului și să dea comunității propriul microfon.

Au urcat pe scenă, Ansamblul Folcloric „Ozana” (Seniori, Tineret), Ștefan Țîrdea – tânăr interpret, născut aici, crescut în tradiția satului nemțean Pipirig, câștigător al premiului I la Festivalul Mamaia 2025, categoria Soliști vocali muzică populară, venit cu un recital de suflet, Strune de Lumină de la Agapia, Mugurașii de Sânziene (coord. prof. Sânziana Oșlobanu), Grupul Folk Ariciorii, Atelierul de Artă Vocală ANA DRAGU, Daria Boghean, ALE Music School, Atelierul de Voci Andreea Barbu, Pasha Art Dance,Grupul Urmașii lui Ștefan Vodă coordonați de Ionela Brănișteanu, Ansamblul Folcloric Ținutul Zimbrului, Mihaela Catană și alti copii și tineri talentați, gata să cucerească peste ani scene naționale. Ii amintim aici pe Iliuță Ghindăoanu, Anais Bălan, Maya Chiriac, Teofan Tănase, Ștefania Cojocaru.

Mulți dintre ei au reușit să creeze vibrația aceea de „obicei viu”. Seară se seară, publicul a rămas până la capăt, ca la un film bun pe care nu vrei să-l întrerupi.

Aici tradițiile și talentul artistic n-au fost puse „în vitrină”. Au fost trăite și împărtășite cu oamenii.

În ultima seară a Târgului de Poveste, cea dinainte de Crăciun, a fost și un moment care a sunat ca o întoarcere acasă. Cristian M (Mycri), care copil fiind își imagina cum ar fi ca muzica lui să răsune cândva în parcul orașului natal, și-a văzut visul pus în scenă exact acolo unde a început: Parcul Central, sub luminile de iarnă, cu boxele așezate parcă „la locul lor”. A fost o seară frumoasă și, în același timp, ușor melancolică: deși evenimentul a fost gândit în special pentru tineri, nu au venit atât de mulți pe cât s-ar fi așteptat- semn că obiceiurile se schimbă și serile se consumă altfel. Dar cei care au ajuns în parc au plecat cu zâmbetul acela rar, de după un moment trăit pe bune: mulțumiți, surprinși plăcut și cu sentimentul că, măcar pentru câteva ore, Târgu-Neamț a fost exact cum și l-au dorit: viu, modern, aproape.

Solidaritatea: standul caritabil CNSM și „Căsuța cu Miracole”

Sărbătoarea a avut și partea ei de responsabilitate. la intrare în Parcul Central, a existat standul caritabil al Colegiului Național „Ștefan cel Mare” Târgu-Neamț, unde elevii au venit cu inițiativele lor: un strop de bine pus la vedere, fără pretenții.

Larissa, elevă a colegiului, a fost aici alături de colegii ei în cadrul campaniei „Suflet pentru suflet” – o inițiativă simplă, dar cu greutate: timp dăruit, apropiere, sprijin și o dorință sinceră de a face bine, chiar în mijlocul târgului. Elevii voluntari au legat caritatea de o idee frumoasă: cititul. Printr-o mică acțiune de vânzare de cărți, elevii au strâns bani pentru sprijinirea familiilor nevoiașe. Vizitatorii târgușorului erau invitați să susțină inițiativa. Astfel, cărțile au devenit mai mult decât lectură: au devenit ajutor concret, empatie și o lecție de comunitate. Fiecare volum ales a însemnat un gest care contează – și dovada că, la „Târgu-Neamț de Poveste”, schimbarea începe exact de unde trebuie: de la copii și tineri, aproape de oameni.

Iar Radu Talpalariu și „Căsuța cu Miracole” au reamintit, zi de zi, un adevăr simplu: că singura dizabilitate care ne oprește cu adevărat este o atitudine negativă.

Într-un decembrie plin cu agitație, astfel de mesaje nu au fost „mesaje”, ci o prezență constantă. Și necesară.

Moș Crăciun a oprit timpul la Târgu-Neamț

În seara de duminică, 21 decembrie, Parcul Central s-a umplut de copii ca un pumn de stele coborâte pe pământ. A fost seara în care Moș Crăciun trebuia să vină la târgușorul de iarnă, iar cei mici au așteptat cu acea nerăbdare care nu se învață, ci vine din instinctul iernii: obraji roșii, mănuși pierdute prin buzunare, ochi fixați pe alei și întrebarea repetată, șoptit sau strigat: „când apare?!”. În foișor, talente locale au cântat ca să-l ademenească pe Moșul. Colinde și voci calde, ca să știe și el unde să se oprească.

Și atunci s-a întâmplat momentul acela pe care îl păstrezi în amintire: primarul Vasile Apopei a spus că i s-a părut că vede sania Moșului, undeva sus, pe cer, spre Cetatea Neamț. O secundă a fost tăcere, apoi un fel de freamăt care a trecut prin mulțime ca un curent cald. Iar „magia” a făcut restul: Moș Crăciun a apărut cu ajutoarele lui în zona foișorului, iar parcul a izbucnit în zâmbete și strigăte, ca și cum, pentru câteva clipe, toată lumea a redevenit copil.

A fost surprinzător de multă ordine într-un loc plin de emoție: copii care așteptau rândul, părinți, polițiști locali și spiriduși care făceau loc, voluntari care știau exact unde să stea fiecare. Moșul a dăruit câte ceva celor cuminți, și după „întâlnirea mare” nu s-a grăbit să plece: a rămas în căsuța lui, pentru poze și pentru copiii care au întârziat, ca să nu se termine povestea pentru nimeni la ușă. Și, dacă e să crezi legenda târgului, Moșul chiar oprește timpul în Ținutul Zimbrului ca să stea mai mult cu oamenii. În seara aceea, așa s-a simțit: că timpul a stat puțin pe loc, cât să încapă în el toate dorințele spuse dintr-o suflare.

Starea care s-a transmis de la om la om

În serile evenimentului, Parcul Central a devenit locul cozy, unde Crăciunul părea viu, cald și adevărat. Râsete de copii, pași grăbiți printre lumini, miros de bunătăți și bucuria simplă de a fi împreună… genul de atmosferă care nu se comandă, ci se construiește alături de cei dragi, seară de seară.

Și da, au fost și povești mici, negrăite: un copil venit cu bunicii, privind luminile, zâmbind fără să spună mare lucru, un adolescent care și-a sărutat prima dragoste sub vâsc, pe Banca Iubirii realizată de voluntariele de la Târgul Creativ, un turist venit de la Miercurea Ciuc, care a stat două ore nemișcat ascultând colinde mixate de Mycri și-a plecat mulțumit, cu o cană din lut, personalizată cu imagini din Ținutul Zimbrului etc.

Pentru că, uneori oamenii nu „vizitează” un eveniment, ci devin parte din el. Asta s-a întâmplat aici, constant.

Concluzia cea mai frumoasă

„Târgu-Neamț de Poveste”, ediția I, a fost un eveniment cald, primitor, așa cum și-au dorit încă de la început organizatorii -instituțiile publice și partenerii voluntari care au răspuns apelului public: un loc în care târgnemțenii și vizitatorii să se bucure de spiritul Crăciunului, într-o atmosferă autentică de iarnă. Prima ediție a confirmat nevoia orașului de astfel de întâlniri și a arătat că, atunci când chemi oamenii sincer, ei vin cu tot ce au mai bun.

Evenimentul a fost organizat de Primăria și Consiliul Local Târgu-Neamț, împreună cu Casa Culturii „Ion Creangă”, cu sprijinul Consiliului Județean Neamț, prin Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”.
Totul a fost decis în urma discuțiilor cu voluntarii și partenerii din cadrul evenimentului: ADL ECO LAND, Asociația „Ținutul Zimbrului”, Asociația Meșterilor Populari din Ținutul Neamț, Asociația „Căsuța cu Miracole”, Grupul de Inițiativă „Târgul Creativ”, C.N.I.P.T. Târgu-Neamț, Yoyo Land și Consiliul Local al Elevilor din Târgu-Neamț.

Povestea primei ediții s-a încheiat o dată cu miezul nopții dintre ani, dar comunitatea care s-a format în jurul ei rămâne. Iar asta e, poate, cea mai frumoasă concluzie.

Andreea Trăsnea