„FATA CU CHITARA”, de Vasile Apopei
Fată cu chitara, ce-aduci mângâiere
Alungă cu-a ta voce, valul de durere.
Să ai vocea caldă, cât o fi pământul,
Cât o curge ploaia, cât o bate vântul.
De ai zile rele, sau ai zile bune,
Mâna ta gingașă să ți-o lași pe strune.
Frunte ridicată, ochi precum căința,
Din adânc de suflet, tu muți suferința.
Pe măsura-n care harul ți-i mai mare
Cu atâta locul ți-i mai ‘nalt sub soare.
In deșertul lumii, între zi și noapte,
Fă ca și artistul mereu să încape.
Că de bun ce este, pentru alții nu-i,
Căci nu-i văd figura, ci doar umbra lui.
Frumoasă, suavă, ‘naltă și subțire
Tu pentru bunici ești o fericire.
Orice ai compune, oriunde te-ai duce
Pentru-ai tăi bunici, ești PRINȚESA DULCE.
Fată cu chitara, cântă cum ți-e placul
Căci cu a ta voce, le-aduci la toți leacul.
Vasile Apopei
Această poezie o dedic nepoatei mele, MĂLINA GABRIELA.