Imperiul Roman: cultura și tradițiile preluate de către români

Cultura României este produsul dintre poziția geografică și evoluția istorică distinctă pe care a avut-o. Este acceptat faptul că românii sunt o combinație între descendenții coloniștilor romani și a triburilor autohtone ale regiunilor pe care le-au colonizat.

Dacii, printre cele mai autohtone popoare ale Europei de sud sunt predecesorii proto românilor. Se spune despre poporul nostru că este un mix de daci, romani, slavi și iliri, iar cultura noastră reflectă cantitatea enormă de influențe est-europene.

Din cauza amplorii vaste ale Imperiului Roman și a rezistenței pe care a avut-o în timp, instituțiile și cultura Romei au avut o influență profundă asupra dezvoltării limbajului, religiei, artei, arhitecturii, filozofiei, legislației și a formelor de guvernământ în teritoriile pe care le-a guvernat, inclusiv pe cea a României de astăzi.

În anul 60 î.H., Iulius Cezar, Crassus și Pompei au format Primul Triumvirat, o alianță care a dominat politica romană pentru câțiva ani. Aceștia, împreună cu Cato cel Tânăr și cu susținerea lui Cicero, au încercat să acumuleze putere pentru a o utiliza în folosul plebei. Alianța opunea partidul conservator al senatului roman. Cezar a devenit unul dintre cei mai puternici politicieni ale Republicii Romane printr-o serie de războaie câștigate consecutiv, anume războaiele împotriva triburile galice. Acesta, în timpul festivalului Saturnalia, a creat o sintagmă care a devenit foarte populară în timpul discuției despre tactici de război: ”alea iacta est” – ”zarurile au fost aruncate.”

După ce senatul roman i-a cerut să abdice din poziția sa de comandant militar, Iulius, știind care ar fi fost consecințele acestei deciziții, a sfidat autoritatea senatului începând și câștigând un război civil care l-a propulsat într-o poziție de putere și influență absolută. Pe timpul domniei sale, Republica Romană a suferit multe modificări legislative rapide, iar după moartea sa, vechea republică s-a transformat odată cu noul lider, Octavian Cezar, într-un imperiu care a devenit cunoscut în întreaga lume.

Confruntările între daci și romani au fost foarte aprinse pe timpul împăratului Traian. Acesta, la începutul anului 101, împreună cu o armată de 150.000 de soldați și 14 legiuni a atacat Dacia. Decebal a încercat să oprească înaintarea armatei romane în bătălia de la Tapae. Aceasta s-a încheiat cu victoria lui Traian.

Dacii au fost primii locuitori documentați de către cronicari care s-au stabilit pe teritoriul României de azi. Aceștia au fost cuceriți de către Imperiul Roman în anul 106. Conducerea romană a durat numai până în anul 271, dar acest lucru a avut un impact care a modelat cultura și societatea din ziua de astăzi. În acest timp, mulți romani au decis să rămână în regiunea pe care o conduceau și s-au amestecat cu dacii, lucru ce a produs o evoluție vizibilă în ceea ce privește tradițiile și limba vorbită.

Limba latină a romanilor a evoluat în limbile romanice ale lumilor medievale și moderne, pe când greaca a devenit limba primară a Imperiului Roman de est. Adoptarea creștinismului de către imperiu a dus la crearea formațiunilor medievale creștine, iar arta greacă îmbinată cu cea romană au avut un impact enorm asupra renascentismului italian. Tradiția arhitecturală din Roma a servit ca bază pentru arhitectura renascentistă, pentru cea romanică și pentru cea neoclasică și a reprezentat o influență puternică asupra arhitecturii islamice.

Numele ”România”, care a fost prima dată folosit când cele 3 regiuni importante (Valahia, Moldova și Transilvania) s-au unit în 1859, reflectă influența pe care Roma antică a avut-o asupra limbii pe care o vorbim și a culturii zilelor noastre. În decursul a mai puțin de un secol (1848-1947) de la Revoluția de la 1848, teritoriile locuite de români au trecut de sub suzeranitatea imperiilor înconjurătoare sub jurisdicția unui stat național românesc, care la rândul său a fost condus de mai multe regimuri politice.

Independența națională, unificarea și moderniarea României secolului IX coincide cu redescoperirea identității latine, care a devenit gradual reperul identității naționale. Românii, astfel, au descoperit că sunt mult mai asemănători cu italienii și cu francezii decât cu bulgarii sau cu sârbii, toate acestea în ciuda ocupării pe care România a suferit-o înainte de către Imperiul Otoman și, mai târziu, de către Rusia Țaristă.