Să ne amintim de Paul Butescu

În februarie 2014, scriam despre un baiețel de 13 ani care avea nevoie de aliați în războiul cu leucemia.

Destinul a pus piedică viitorului, după doar 13 ani de viață. Numai atât timp a avut Paul Cezar să împartă fericire familiei, fiind mezinul și singurul băiat al familiei Butescu din Agapia. În ciuda eforturilor depuse de părinți, surori și oameni binevoitori, deși a luptat până în ultimul moment cu boala ce-i seca trupul și sufletul de putere, Paul s-a stins din viață.

Familia s-a chinuit, a făcut eforturi financiare inimaginabile, pentru a-i reda băiatului zâmbetul pe buze. Paul îi răsplătea zilnic, cu privirea lui caldă și speranța că, într-o zi din viitor, va privi către acești ani petrecuți doar prin spitale ca la o amintire urâtă, un coșmar ce nu se va mai repeta. Corpul lui reacționa bine la tratamentul cu citostatice, însă destinul avea alte planuri: starea lui Paul s-a înrăutățit. Părinții i-au chemat surorile la Spitalul Fundeni din București. Le-a văzut. Le-a văzut chipurile mult iubite ce-i alinau durerile de când se știa. Le-a văzut pentru ultima dată.  După plecarea fetelor, Paul a pierdut lupta cu leucemia, deși era înconjurat de atâția aliați…

Acum, băiatul de 13 ani își privește  din Ceruri familia îndurerată, neputincios să le mai aline durerea cu un zâmbet. Planuri nescrise, nemiloase, pe care noi, oamenii de rând, nu le putem desluși, au hotărât că așa trebuie să fie.

Verișorii, mătușile, unchii plâng finalul nemilos de care a avut parte Paul Cezar Butescu. Părinții și surorile… nici nu-mi găsesc cuvinte pentru a le descrie mâhnirea din suflete. Rămâne doar speranța că Paul a ajuns într-un loc mult mai bun și ne veghează dintr-un colț de rai.

Băiatul va fi condus pe ultimul drum duminică, 15 iunie, în satul lui natal, Agapia, locul amintirilor frumoase din copilărie.

Sincere condoleanțe familiei îndurerate!

Andreea Trăsnea