Strain in tara mea: 15 martie este ziua ungurilor

Sunt un cetatean oarecare, roman, platitor de taxe si impozite, insa cand am trecut prin asa zisul „Tinut Secuiesc”, de pe teritoriul Romaniei, in drum spre Brasov la niste rude, m-am simtit strain in tara mea. Lasand la o parte arhitectura specifica zonei, cand a venit vorba de marcaje, indicatoare, cerut informatii, cumparat ceva dintr-un magazin sau chiar la benzinarie, am avut impresia ca trecusem granita. Nimic in LIMBA ROMANA, oamenii vorbesc numai ungureste. Cand sa vizitezi ceva, vezi cum te descurci… ca toate placutele sunt scrise in ungureste. Copilul in varsta de 5 ani ma intreaba la un moment dat ce inseamna un cuvant, auzit in magazin, la casa. Eu de unde sa stiu, nu pricep ungureste. Chiar trebuie sa invatam ungureste ca sa ne descurcam in propria noastra tara? Si numai cand ma gandesc la Miercurea Ciuc, mi se pare ca suntem ai nimanui. Raduly Robert Kalman, primarul orasului a inceput, la propriu, epurarea etnica in primaria pe care o conduce, in prezent nu exista nici un angajat roman. Dupa ce i-a dat afara pe romani, a inceput sa angajaze, pe posturile ramase libere numai maghiari, pentru ca a conditionat ocuparea tuturor posturilor de cunoasterea limbii maghiare. A fost sanctionat de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, dar asta nu l-a impiedicat sa declare la manifestarea de ridicare a steagului secuiesc, din 25 februarie 2013, din piata centrala din Miercurea Ciuc, ca „cunoaşterea limbii maghiare este obligatorie, nu discriminatorie, ci obligatorie în Miercurea Ciuc, începând de la prefect, corespondenţii televiziunilor şi radiourilor româneşti, toată lumea care trăieşte din impozitele secuilor trebuie să cunoască limba, limba noastră maternă”. Acum stau si ma gandesc. Cum e posibil asa ceva? Am ajuns straini in propria tara. Am ajuns sa fim calcati in picioare de o minoritate care se crede stapana pe teritoriile noastre? Se rasucesc in mormant stramosii nostrii, insa nu cred ca mai conteaza pentru cei care au putere decizionala. Au ajuns la ciolanul mult visat si altii fac ce vor. Daca li se permite…

Oare autoritatile de la Bucuresti care vorbesc si scriu romaneste, mai gandesc si simt romaneste?