24 iunie – ziua de Sânziene sau Drăgaica. Tradiții, obiceiuri și superstiții

În fiecare an pe data de 24 iunie românii sărbătoresc ziua de Sânziene sau Drăgaica, cum i se mai spune în popor. În plan religios Sânzienele se asociază cu sărbătoarea religioasă a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În calendar ziua este marcată cu o cruce roșie ceea ce înseamnă o zi de mare sărbătoare în care nu se spală, nu se merge la câmp și nu se fac treburi casnice.

Conform credinței populare în noaptea de Sânziene se deschid cerurile, iar Sânzienele ies și joacă dansul ielelor în locuri ferite de ochii lumii, ascunse sau retrase. Dansul acesta nu poate fi observat de nimeni fiindcă cel sau cea care va îndrăzni să-l privească se va îmbolnăvi și nu se va mai putea vindeca.

Se presupune că sânzienele ar fi niște ființe extraordinar de frumoase, asemenea unor zâne, care trăiesc în păduri sau pe câmpii. În noaptea de Sânziene se prind în horă, cântă și dansează. Acestea conferă plantelor și buruienilor întrebuințări deosebite, astfel că vor putea fi folosite pentru a trata anumite afecțiuni. Mai mult decât atât, Sânzienele apără holdele de grindină, aduc rod semănăturilor, ursesc fetele de măritat și contribuie la înmulțirea plantelor și a animalelor.

Totuși, dacă nu respecți cum se cuvine ziua lor, Sânzienele te pot pedepsi și pot aduce asupra ta boală și neputință. Totodată, Sânzienele pot stârni vârtejuri și vijelii, pot aduce grindină și pot lăsa plantele și florile fără leac și fără miros.

Obiceiuri și tradiții de Sânziene

Obiceiurile și tradițiile de Sânziene sunt diverse și numeroase, în funcție de zona geografică a țării și influențele specifice regiunii. Astfel, în unele regiuni ale țării, mai ales în zonele rurale, fetele merg la cules de sânziene pentru a împleti coronițe din flori de sânziene. Aceste coronițe le aruncă mai apoi peste casă. Dacă coronița rămâne agățată și nu cade e semn că acolo, în curând, va avea loc o nuntă. Unele fete păstrează câteva flori și pentru a le pune sub pernă, sperând că noaptea își vor visa ursitul.

În unele zone ale țării se joacă Drăgaica, prin urmare se vor costuma două fete, una în costum bărbătesc, cu numele Drăgan, iar cealaltă în costum femeiesc, zisă Drăgaica. Acestea merg și joacă pe la case, întocmai ca și călușarii. Jocul constă mai mult în sărituri în formă de cruce și în îmbrățișări. Oamenii care primesc Drăgaica se consideră că vor atrage norocul și vor alunga ghinionul, vor avea recolte bogate și spor la muncile câmpului.

Un alt obicei specific zilei de sânziene este scăldatul femeilor în apele curgătoare sau în roua dimineții. În acest fel vor rămâne curate și sănătoase, se vor spăla de boli și de probleme. Orice neîmplinire ar avea se va rezolva, iar cele care își doresc copii au mari șanse ca dorința să devină realitate.

Superstiții în ziua de Sânziene

Se spune astfel că dacă plouă în ziua de Sânziene e semn de belșug: se va face porumb, vin, o seamă de bucate.

De asemenea dacă cucul va înceta să cânte cu mult înainte de Sânziene e semn că vara va fi la început călduroasă, apoi secetoasă. Dacă însă cucul continuă să cânte și după Sânziene atunci va fi foamete, războaie și alte nenorociri.

Dacă tot am trecut în revistă câteva noțiuni legate de această sărbătoare, ne-am amintit și de un fragment din romanul lui Mircea Eliade, „Noaptea de sânziene”:

Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…După o anumită vârstă, toți oamenii au impresia că au naufragiat, că și-au ratat viața, că au trăit o viață idioată, absurdă – o viață care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viața altuia. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înșine și nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viața noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuiește în deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.Destinul este acea parte din Timp în care Istoria își imprimă voința ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creație gratuită și absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existența noastră n-ar mai avea nici o semnificație și nici o valoare. Am fi definitiv pierduți.Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.Toți suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.

Sursa: ZiarPiatraNeamt.RO