Haiducii din Ținutul Neamțului: Banda fraților Baltă (Partea I)

Fraţii Baltă au rămas încă în memoria colectivă a sătenilor de pe Valea Bistriţei sau din zona Târgu Neamţ. Actele comise de aceştia cu mai bine de şase decenii în urmă stârnesc şi acum dispute atunci când se vorbeşte despre ei ca haiduci sau tâlhari la drumul mare.

Pe numele lor adevărat Nicolae, Dumitru şi Constantin Negrescu, frații Baltă au format o bandă care atenta la bunurile oamenilor înstăriţi din zona Târgu Neamţ şi Bicaz (Valea Muntelui) în perioada anilor 1942-1946.

Fraţii Baltă au rămas în memoria oamenilor acestor locuri drept ultimii haiduci din ţinutul Neamţului.

Arhivile Statului Piatra Neamț păstrează documente importante cu privire la activitatea bandei fraților Baltă. Conform acestor documente, mai exact istoricului bandei întocmit de Legiunea de Jandarmi Neamț înaintat către Inspectoratul Regional de Jandarmi Iași, se arată că în anii 1936-1937 au început atacurile asupra unor cetățeni cu stare din zona Tîrgu Neamț.

Povestea începe atunci când Dumitru Negrescu (Mitiţă sau Mitriţă cum i se mai zicea) „fecior de oameni gospodari din comuna Negreşti, tatăl său ţinând stână”, avea 16 ani, iar fratele său Nicolae era în armată.  Nicolae a găsit o cale de a obține permisii mai dese: îi ducea comandantului de pluton câte un caș de brânză și de urdă de la stâna tatălui său. Dar cum în permisii era bine, petrecând la hore și prin cîrciumi, iar tatăl refuză să-i mai dea brânză, Nicolae cu un coleg de-al său, fură un caş de la o stână. Hoția este descoperită iar jandarmii îl găsesc și pe Dumitru, fratele său mai mic, pe care îl trimit la închisoarea Aiud.  Aici reușește o evadare spectaculoasă alături de alți deținuți, săpând un tunel  cu ajutorul furculițelor, pământul fiind cărat cu gamelele şi împrăştiat în curtea închisorii. În acest timp, Niculiţă dezertase din armată şi fugise în munţi.

Dumitru i s-a alăturat, dar au fost prinşi de jandarmii secției Bălțătești și Poliția Tîrgu Neamț și trimiși în judecată de Tribunalul Neamț, fiind condamnați la pedepse corecționale de 2 ani. În 1939 sunt puși în libertate cu condiția „că se vor face oameni de treabăˮ, dar nu pentru mult timp, pentru că banda care curpindea și dezertori din armată continuă jafurile. În luna mai 1942, jandarmii Secției Vînători Neamț reușesc capturarea lui Nicolae Negrescu, zis Baltă. Dar Dumitru îl ia alături pe fratele său Constantin. Nicolae este condamnat la 25 de ani muncă silnică, dar evadează din Penitenciarul Piatra Neamț și revine în bandă. Din acest an, se înmulțesc referirile documentare la banda fraților Baltă, acțiunile acestora sunt tot mai numeroase. Astfel, la 15 iunie 1942 sunt jefuiți trei călugări din Dolhasca, iar la 25 octombrie este jefuit învăţătorul Gheorghe Ailenei din Dobreni care reclamă lipsa unor obiecte casnice. Tot în 1942 au jefuit o cârciumă din Stânca-Pipirig, de unde au luat 17.000 de lei (la acest atac au participat și Maria Cozma intrată în bandă în vara anului 1942 și Elena Lupu), iar de la o şatră de ţigani nomazi se iau covoare şi curele, pe Dealul Petru-Vodă. Tot pe acest deal, este oprit subprefectul de Roman, dar nu este jefuit, pentru că cel așteptat era un evreu, despre care se știa că care bani la el. Bandei i se alătură și unii dezertori, precum Neculai Mustață și Alexandru Cozma din Filiora, fratele Mariei Cozma.

Banda nu iartă nici lăcașurile monahale, în septembrie 1944, fiind atacat schitul Sihla, și schitul Sihăstria, unde stareț era din acel an părintele Ilie Cleopa. Conform declaraţiei stareţului Vasian Scripcă de la Sihla, au fost maltrataţi călugări, au fost luate haine, încălţăminte şi bani.

Schitul Sihăstria a fost și el prădat după ce în acel an suferise un incendiu ce mistuise o parte din chilii și din biserică. Unul dintre călugări, părintele Macarie Tănase își amintea că „la Sfântul Dimitrie, pe la nouă, când erau la litie, a intrat un ofiţer cu caschetă şi pistol automat. A cerut linişte şi a vorbit. Era Mitiţă Baltă. Era urmărit de jandarmi şi s-a apropiat de icoana Maicii Domnului, s-a închinat, a pus bani şi a cerut să i se cânte ceva frumos, căci plătise. A plecat apoi la stăreţie cu părintele Cleopa şi Ioil Gheorghiu, cerând să fie ospeţit; doi oameni stăteau de pază şi nu au lăsat pe nimeni să iasă afară din biserică, călugări sau mireni care veniseră la schit cu căruţele. Au scotocit prin chilii şi au luat o damigeană plină de rachiu, pe care au băut-o. După ce s-au îmbătat, şeful a cerut să fie toţi împuşcaţi, dar unii s-au opus şi astfel au scăpat creştinii din biserică. Spre dimineaţă au plecat certându-se spre Sihla.  În iarna lui 1944-1945, tâlharii ne-au vizitat de mai multe ori şi au luat tot ce era mai bun. Dar Privegherea Acoperământului Maicii Domnului, aşa cum a cerut părintele stareţ Cleopa, i-a ferit apoi de alte necazuri şi tâlharii n-au mai venit”.

În 1945 au continuat atacurile și jafurile, jefuind un evreu, Isac Keis din Târgu Neamț, pe drumul de la Oslobeni la Crăcăoani. Alt evreu, Leiba Aperman, este jefuit pe Dealul Petru-Vodă, de toată marfa, tutun și țigări și deposedat de 7000 de lei, banda fiind formată la acest jaf din Dumitru și Costică Baltă, Maria Cozma, Iosif Păscuță, Constantin Cilibiu și Alexandru Cozma. Urmează jaful asupra unei mașini și a mai multor căruțe în șesul Crăcăoanilor, prada fiind de peste 800.000 de lei.

Dovadă că banda era numeroasă și bine înarmată o constitue și atacul asupra unui convoi rusesc de camioane și căruțe pe Dealul Petru Vodă, rușii fiind lăsați fără haine.  În cursul acelui an au avut loc și ciocniri cu forțele de ordine, dspre care vom aminti în ultima parte a acestui material.

(Va urma)

prof. Emanuel Bălan

*Surse:

Ardealeanu C. Chetronia, Societatea Scriitorilor Militari, București, 2005;

Cleopa Ilie, Mânca-v-ar Raiul, vol. II, Editura Mănăstirea Sihăstria, f.a;

SJAN Neamț, Fond Legiunea de Jandarmi Neamt, dos. 19/1946;

Fond Tribunalul Neamț, dos. 2372/ 1945, 443/1949, 685/1948, 3/1947;