Destinul unei muze. Veronica Micle, comemorată la Târgu Neamț

Marți, 5 august, Casa Memorială „Veronica Micle” din Târgu Neamț a găzduit un simpozion cu tema „Veronica Micle, Mihai Eminescu, Ion Creangă”. Participanții la acest eveniment inedit au comemorat 125 de ani de la moartea Veronicăi Micle – una dintre cele mai mari poete ale secolului al XIX-lea.

Au susținut alocuțiuni muzeografi din cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț (Rocsana Josanu de la Casa Creangă, Dorina Chirilă – custode al Casei Memoriale „Veronica Micle”, Roxana Diaconu de la Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț) și Lidia Richter, director al Bibliotecii Orășenești. Deși au fost invitate și măicuțele de la Mănăstirea Văratec, acestea nu au fost prezente la manifestările de comemorarea a 125 de ani de la trecerea în neființă a poetei Veronica Micle.

„Vrem să aducem un omagiu celei care a reușit să ridice la nivel de artă dragostea și să facă din iubirea care a legat-o de Mihai Eminescu un subiect îndrăgit, indiferent de timp și spațiu”, spune  Rocsana Josanu.

Dorina Chirilă, cu vocea ei lirică, a îmbogățit cultura generală a celor veniți la simpozion cu detalii privind viața Veronicăi Micle și povestea de dragoste interzisă dintre aceasta și luceafărul literaturii române, Mihai Eminescu.

Spre finalul evenimentului, Ciprian Muraru și Andrei Anușca au recitat poezii de dragoste, fetele Secheșan au interpretat la chitară și voce cântecul „Orologiul”, iar prof. Gabriela Secheșan a încântat auzul celor prezenți cu romanța „S-a rupt un lanț plin de iubire”.

Sub coordonarea prof. Maria Gâtlan de la Clubul Copiilor Târgu Neamț, cinci fetițe au defilat în rochii specifice timpului în care a trăit Veronica Micle, reușind să readucă în prim plan atmosfera de epocă, atât de caracteristică locației unde s-a desfășurat evenimentul. Rochiile sunt creații proprii, realizate de copii în cadrul Cercului de Artă Textilă și Confecții de la Clubul Copiilor.

Simpozionul prin care s-au comemorat 125 de ani de la moartea Veronicăi Micle a fost organizat sub egida Complexului Muzeal Județean Neamț.

Se cuvine să amintim cu acest prilej cine a fost Veronica Micle:

S-a născut la data de 22 aprilie 1850, la Năsăud. Nu și-a cunoscut niciodată tatăl, fiindcă acesta a murit înainte de nașterea ei. Familia se mută la Târgu Neamț, unde mama ei, Ana Câmpeanu, cumpără o casă ce aparținea Mănăstirii Neamț. Ulterior, în 1886, Veronica Micle donează casa Mănăstirii Văratec. După doi ani cu domiciliu la Târgu Neamț, familia se mută în Iași. Aici, copila termină Școala Centrală cu diplomă de excelență. Din comisia de examinare făceau parte Titu Maiorescu și Ștefan Micle.

Mireasă înainte de vreme

Deși exista o diferență de vârstă majoră (30 de ani), Ștefan Micle o cere de soție, uimit de frumusețea și inteligența tinerei. Așadar, Veronica se căsătorește la doar 14 ani, iar domnul Micle îi crează o viață lipsită de griji materiale. Devine mamă la 16 ani. După doi ani, dă naștere celei de a doua fetițe. Se implică în educația fiicelor sale, dar își începe și activitatea literară, în 1869.

Iubire interzisă. Sfârșit tragic

În 1872, Veronica îl întâlnește la Viena pe Mihai Eminescu, iar între cei doi se înfiripă o poveste de iubire  cum rar se mai întâlnește în zilele noastre. Portretul Veronicăi Micle domină lirica de dragoste eminesciană a anilor 1874- 1877, supranumită perioada veroniană. La Iași, frumoasa poetă devine muza Luceafărului, muză fără de care generații la rând nu s-ar mai fi bucurat de creațiile literare ale poetului Mihai Eminescu. Îndrăgostiții se plimbă prin Copou, visează pe banca de sub celebrul tei, iar bârfele și calomniile la adresa doamnei Micle nu întârzie să apară.

Rămâne văduvă la numai 29 de ani, după o căsătorie caracterizată prin respect și prietenie, fără dragoste. Situația materială i se înrăutățește vizibil. Pentru a-și căpăta drepturile de urmaș, călătorește la București, unde rămâne alături de Eminescu pentru o lună și jumătate. Un vis fugar într-o viață amară. Cei doi nu reușesc să-și întemeieze o familie. Titu Maiorescu, junimiștii se împotrivesc căsătoriei, invocând, printre altele, că flacăra poeziei trebuie ținută trează prin suferință. Ion Creangă le susține însă iubirea, fapt dovedit de anumite scrisori pe care scriitorul humuleștean le trimite lui Eminescu.

O dată cu declanșarea bolii lui Mihai Eminescu, în 1883, începe un adevărat calvar. Pe 16 iunie 1889, cu doar câteva minute înainte de a afla cumplita veste a morții lui Eminescu, coincidența face ca Veronica Micle să compună poezia „Raza de lună”:

„Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!”
Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

După moartea lui Eminescu, Veronica Micle se întoarce de la București la casa din Târgu Neamț, pentru câteva zile, apoi se retrage la Mănăstirea Văratec. Trăiește doar din amintiri. La 1 august 1889, scrie ultima poezie, „O! Moarte”,  în care predomină idea sinuciderii.

Pe 4 august, după 51 de zile de la moartea lui Eminescu, Veronica Micle se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec, dându-și seama că viața fără iubirea ei nu are niciun sens. Este înmormântată așa cum și-a dorit, la umbra unui brad, în deal de Mănăstirea Văratec.

 

Din păcate, interesul nemțenilor pentru cultură, pentru personalitățile a căror viață și activitate este legată și de Târgu Neamț, se află în continuă scădere: „Se opresc in mijlocul camerei și întreabă: Dar ce e aici de văzut?… O dată ce treci pragul, pleci încărcat cu o energie pozitivă și afli foarte multe noutăți despre viața poetei. Interesul pentru cultură a scăzut foarte mult. Sunt persoane din orașul Târgu Neamț care, spre rușinea noastră, nu au trecut niciodată pragul Casei Memoriale Veronica Micle. Pot număra pe degete câți vizitatori vin într-o zi întreagă. Anul acesta, nu cred că am avut măcar un vizitator din Târgu Neamț”, precizează Dorina Chirilă.

Nu a fost doar iubita Luceafărului literaturii române, ci și o femeie de o frumusețe și o inteligență rar întâlnite, poetă la rândul ei. Avem Casa Memorială „Veronica Micle” în Târgu Neamț. Deseori trecem nepăsători pe lângă ea, fără să realizăm cât de multe am câștiga dacă sacrificăm 3 lei și îi călcăm pragul. Au trecut 125 de ani de când cei doi, Veronica Micle și Mihai Eminescu, s-au stins din viață. Totuși, povestea lor de iubire rămâne intangibilă. Nemuritoare.

Andreea Trăsnea