Interviu cu omul de afaceri Mihaela Marian

Reporter: De cât timp sunteți om de afaceri în Târgu Neamț?

Mihaela Marian: Ca om de afaceri, sunt pe piață din 1993 cu firma Safari, care are ca obiect de activitate comercializarea produselor petroliere și din 1994 cu firma Arianis, care are ca obiect de activitate comercializarea produselor alimentare și nealimentare.

Reporter: Cum ați ajuns să lucrați în zona comerțului?

Mihaela Marian: Am plecat cu zero lei și o Dacie Papuc, dar cu condiția să muncim foarte mult. La momentul respectiv, în ’93-’94, gândeam mult mai aproape. Văzând că avem forță de muncă, munceam non stop pentru a achita datoriile la bancă. Am mers pe credite bancare, luate, achitate, luate din nou, până când am reușit să facem aceste investiții. O spun cu toată durerea în suflet, îmi pare rău că am investit atât de mult! Aș fi avut o viață mult mai liniștită. Eu nu am timp de mine, nu am timp de familie, pentru că timpul mi-l petrec la firmă, cu tot felul de analize și alte lucruri care nu suportă amânare.

Reporter: Câți angajați aveți în momentul de față?

Mihaela Marian: Din 2012, am închiriat benzinăria firmei Mol și am rămas doar cu angajații firmei Arianis. Menționez faptul că, la negocierea contractului cu firma Mol, am susținut foarte mult menținerea angajaților care au fost la Safari înainte de 2012, lucru care s-a și întâmplat până când Mol, ușor – ușor, a selectat oamenii. Important este că a crescut numărul locurilor de muncă, nu a scăzut.

La Arianis sunt 64 de angajați în cele trei puncte de lucru din oraș și al patrulea fiind depozitul de la Vânători cu rețeaua de distribuție pe care o facem  în zona Târgu Neamț.

Reporter: Cum reușiți să vă mențineți numărul de angajați în condițiile actuale, ținând cont de apariția retailerului german Lidl pe piața locală?

Mihaela Marian: Măsurile de reorganizare și de susținere a activității au fost luate încă din 2009, de la începerea crizei financiare. Ne-a fost foarte greu să menținem locurile de muncă. Dar consider că sunt o persoană puternică, fac ceea ce fac cu dăruire. Am fete angajate chiar de la începutul activității noastre. Nu ne-au părăsit, deși s-a deschis acest supermarket nemțesc. Nu mi-am pus niciodată problema de a trimite oamenii acasă, ci dimpotrivă, am luat măsuri constructive. Am redus costurile pe toate punctele de lucru atât cât s-a putut, am încercat să facem economii la tot ce înseamnă facturi. Pentru mine este o mândrie să reușesc să mențin oamenii pe locurile lor de muncă. În condițiile date, sunt mândră că angajații mei nu au fost nici măcar la preselecție sau la un interviu făcut de Lidl.

Reporter: Este influențată afacerea dumneavoastră de mirajul retailerului german?

Mihaela Marian: Arianis este în imediata apropiere a supermarketului Lidl. Am încercat să mă concentrez pe activitatea magazinului meu, să am produse românești pe care le promovez în mod continuu cu sprijinul producătorilor și să fac în așa fel încât clientul să fie mulțumit. Înțeleg că unii clienți se duc și dincolo, este alegerea lor. Până la urmă, fiecare își face calculul în buzunarul său. Lidl e o noutate pentru ei.

La noi a fost o scădere de vânzări importantă după inaugurarea Lidl, dar asta nu ne sperie. Avem încredere în clienții nostri că se vor întoarce, pentru că, eu sper să conștientizeze că angajatorii din Târgu Neamț sunt cei care creează locuri de muncă și plătesc impozite. Banii rămân aici, există un circuit al cash-ului pe plan local.

Reporter: Sunt voci care afirmă că înainte de deschiderea supermarketului german, comercianții locali s-au îmbogățit de pe urma cumpărătorilor târg nemțeni. Cum comentați?

Mihaela Marian: Am văzut multe lucruri vehiculate pe internet: Foarte bine că a venit Lidl, De ce să se îmbogățească Săfărița și Mitică de la Geneza, de exemplu. Vreau să specific că eu nu m-am îmbogățit, toate investițiile din firmă sunt făcute cu credite. Am susținut locurile de muncă, plătesc foarte multe impozite și taxe la stat. Eforturile sunt de 20 de ani. Dacă există răutate, deja este o problemă. Noi ne vom reorganiza activitatea în funcție de veniturile  din perioada următoare. Sper ca lucrurile să se așeze în viitorul apropiat pentru toți angajatorii din oraș.

E adevărat că aceste lanțuri de magazine există peste tot. Târgu Neamț este însă un oraș mic. În momentul de față, este un regres pentru noi, angajatorii. Îmi doresc să revenim la normalitate și să ne menținem mai departe numărul de angajați și să plătim impozitele și taxele către stat. Eu sunt unul dintre cei mai mari plătitori de taxe și impozite locale, bani care ajung la bugetul orașului nostru și de acolo, se continuă circuitul.

Reporter: Care sunt produsele cele mai des căutate de târg nemțeni în magazinele dumneavoastră?

Mihaela Marian: Uleiul Unisol, zahărul Coronița, smântâna produsă de firme locale și alte produse românești.  Sunt bucuroasă când clientul vine și cere produsul unei anumite firme. Înseamnă că face diferența între calitatea produselor existente la magazinul de lângă mine și la magazinul nostru. Aș vrea ca toți clienții să fie atenți la prețuri. De exemplu, avem o făină mult mai ieftină decât vecinii nostri, care este și de calitate. Eu îi rog să vină, să studieze prețurile și calitatea, apoi să tragă o concluzie. N-aș vrea să mergem pe răutăți și pe a arunca cu vorbe într-un angajator. E un îndemn, o rugăminte din partea tuturor angajatorilor locali.

Reporter: V-ați gândit vreodată să părăsiți zona comerțului?

Mihaela Marian: Nu, niciodată. Este ceea ce fac cu toată dragostea și cu toată dăruirea, este ceea ce am învățat de-a lungul timpului, îmi place foarte mult să lucrez cu oamenii. Chiar dacă aș activa într-o altă zonă, gândul meu  ar fi tot aici. Este ceea ce am construit cu foarte multă muncă și sacrificii. Nu poți da cu piciorul la ceva ce ai făcut cu atâta efort. Probabil voi ajunge la o vârstă la care va trebui să cedez afacerea fiului meu, dacă își va dori acest lucru.

Reporter: Dacă ați fi Ministrul Economiei, ce măsuri economice ați lua pentru încurajarea activităților private, cum este cea a dumneavoastră?

Mihaela Marian: Nu m-am imaginat niciodată pe o astfel de funcție (zâmbește). Aș fi foarte drastică, și în firma mea sunt exigentă, chiar dacă am o relație foarte bună cu angajații. În primul rând, aș merge pe toate domeniile de activitate, aș urmări nivelul de cheltuieli, aș vedea încotro și pe ce se duc banii, cum se fac toate proiectele, aș merge pe importanța lor. Asta pentru menținerea locurilor de muncă și crearea altor locuri de muncă. Benefică ar fi și reducerea consturilor către bugetul de asigurări sociale și de stat. Aș reduce TVA-ul de 24% automat, la jumătate poate,  aș reduce cotele la asigurările de sănătate, pe pensii, pe care angajatorii le au foarte mari și sunt împovărătoare și totodată aș crește salariul minim pe economie. Ar fi un plus de valoare în piață, ar determina creșterea econmiei,a cash—ului de care suferă toată lumea. Ar începe să miște rotița. De asemenea, aș vedea domeniile de activitate care ar adduce un profit important pentru țara noastră. Aș acorda atenție mare agriculturii. Proprietarii de terenuri agricole trebuie susținuți prin asociații, trebuie ajutați pentru achiziționarea acelor utilaje cu care ei să poată să-și realizeze producția. Tinerii ar putea să se implice în aceste asociații, în aceste proiecte și să dezvolte afacerea. Pentru mine, evaziunea fiscală reprezintă cea mai mare prioritate. Aș vrea ca fiecare să fie analizat după profitul pe care l-au obținut în ultima perioadă și realizările pe care le are. Sunt foarte multe persoane care văd că se dezvoltă ca ciuperca după ploaie, dar, de fapt, la stat nu plătesc nimic. Eu m-am mutat în casă abia acum patru ani, după 20 de ani ca om de afaceri, dar cu un credit foarte mare pe care il plătesc până în 2026. Nu mi-am permis absolut nimic în plus. Mașina e din 2002, 2005. Teoretic, dacă lucrezi corect și te ocupi de  însănătoșirea economiei, trebuie să lupți împotriva evaziunii fiscale.

E nevoie de o analiză economico-financiară foarte exigentă, care se impune peste tot, de la cel mai mic nivel până la cel mai mare. Înseamnă foarte multă muncă, implicare, devotement. Dacă îți dorești într-adevăr să îți creezi o imagine bazată pe fapte și să lași ceva în urma ta, o faci. Dacă primează interesele personale, niciodată nu vei face nimic, nici într-o firmă, nici într-un minister.

Reporter: Ce planuri de viitor aveți în legătură cu afacerea dumneavoastră?

Mihaela Marian: Deocamdată trebuie să se așeze puțin situația. Cred că e o perioadă de început, în care lumea se duce din curiozitate. Vom vedea cum decurg lucrurile și, în funcție de evoluția lor, voi decide și eu ce voi face. Dacă lucrurile stau prost, vom ajunge până la reducerea locurilor de muncă din păcate.

Reporter: Ce v-ați dori pentru mediul de afaceri din Târgu Neamț?

Mihaela Marian: Doresc ca orașul nostru să se dezvolte economic în continuare, îmi doresc ca mediul economic de afaceri să rămână mai departe și toți angajatorii să aibă un moment de bucurie. Greul pe care îl suportăm pe umerii noștri se resimte. A fi om de afaceri nu este simplu, ești responsabil de firma ta, ești responsabil în fața băncii și a angajaților. Pare simplu la prima vedere, dar sunt foarte multe lucruri de luat în calcul, pe care, la momentul începerii acestei afaceri, mi le-am asumat.  Nu mă sperie nimic, dar îmi pare rău că se poartă  astfel de discuții la adresa angajatorilor din Târgu Neamț. Aș vrea ca acei oameni care comentează cu răutate pe facebook, pe internet, să se pună în locul nostru. Nu a fost ușor pentru noi de-a lungul timpului să asigurăm locuri de muncă, să dăm salariile la timp, să plătim taxe și impozite locale. Și s-o luăm de la capăt în fiecare lună.

Cred că vor înțelege într-un final că cei care au investit în Târgu Neamț, vor rămâne în Târgu Neamț.